foto: Andreea Blas
M-am hotarat sa scriu articolul asta in
sfarsit, dupa ce am vazut un film de animatie superb, cum numai rusii stiu sa
faca. Filmuletul (are vreo 30 de minute) il gasiti la sfarsitul articolului, si
este despre un pestisor de aur mai special, care nu te pune sa alegi o singura
dorinta, poti sa apelezi la el mult mai des.
Mai mereu ne conditionam starea de fericire de
anumite praguri pe care vrem sa le atingem, in speranta ca odata
bifate/indeplinite dorintele, fericirea ne va inunda si vom pluti asa, pe un
norisor pufos, mai ceva ca-n rai. Doar ca goana asta dupa dorinte implinite
devine un sport in sine, iti pui dorinta, iti faci un plan, cu ceva noroc iti
iese, si la final astepti fericirea mult promisa. Si tocmai cand ti-ai realizat
visul , surpriza… a luat nastere un altul, si iar alergi dupa el si dupa fericirea
de la capatul lui.
O sa fiu fericit cand o sa am, cand o sa fac,
cand o sa fiu…. Chiar si oamenii care vorbesc despre fericire la prezent o fac
pentru ca au bifat ceva, cunosc putini spre deloc oameni care sa aiba o stare
de fericire neconditionata de bifari si “realizari” (eu nu sunt printre ei,
desi mi-as dori).
Cand toate dorintele o sa ti se implineasca, o
sa fii cu adevarat fericit? Poate ca lectia pe care trebuie sa o invatam este
sa fim fericiti in momentul asta, fara asteptari, fara planuri (sau cu planuri
care sa lase loc neprevazutului care de multe ori surprinde mai placut decat
orice plan), sa fim recunoscatori, sa nu ne mai conditionam o stare sufleteasca
prezenta de niste evenimente viitoare exterioare. Si atunci cand in sfarsit am
pus vazut pe inca o dorinta, sa savuram gustul calatoriei, sa ne bucuram si sa
fim mandri si recunoscatori, fara a o lua de la capat imediat.
Daaaa, multe dorinte stau la rand, unele vor
ramane simple dorinte, altele se vor indeplini mai multe odata, altele vor veni
dupa lungi asteptari, cand nici nu mai sperai, altele, bine ascunse, pe care
nici nu aveai curajul sa le rostesti te vor surprinde cand vor deveni realitate… Multe, odata devenite prezent, se vor dovedi
total inutile, lipsite de importanta, toate insa au luat nastere in mintea si
in inima ta si la un moment dat ti s-a parut ca fericirea ta e conditionata de
ele, asa ca ai facut tot posibilul sa devina reale. Personajul din desene a
gasit calea mai scurta, pestisorul de aur, si poate nemultumirea ei continua
vine (printre multe altele) si din faptul ca nu a facut nici cel mai mic efort
pentru ca dorintele ei sa prinda viata.
Dar si prea mult efort, prea mult uitat
doar drept inainte, fara sa te opresti sa admiri peisajul in stanga sau in
dreapta, fara sa fii recunoscator pentru ce ai lasat in spate, doar o cursa
contra-cronometru drept inainte, iar “inainte” asta sa fie doar un punct bine
stabilit, batut in cuie, pe o harta de la care nu te abati cu nici un chip, fara
sa ai timp si dorinta sa fii alaturi de altii pentru ca tu vrei sa “dovedesti”
(mai mult altora decat tie) cat de puternic si ambitios esti.
Macar visele tale sunt ale tale? Daca tot
alergi atat dupa ele…..
No comments:
Post a Comment