Sue, Lara, Brooke & Marta

Sue, Lara, Brooke si Marta…Sue Bryce, Lara Jade, Brooke Shaden si Marta Popescu, o australianca, o englezoaica, o americanca si o romanca… 4 fotografe.

Despre Sue Bryce am aflat acum ceva timp pe creativeLIVE , a fost primul workshop foto pe care l-am vazut acolo si am ramas wow. 28 days with Sue, un workshop lung, cu vreo 5 zile de acces gratuit, pe care le-am savurat pur si simplu si m-am indragostit de femeia asta volubila, plina de pasiune si dornica sa impartaseasca din cunostintele, temerile si indoielile ei celor pasionati de fotografie. 

Mi s-a parut asa de plina de viata si de deschisa, dincolo de experienta acumulata in mai mult de 20 de ani de fotografie era gata sa abordeze si latura umana, partea aia in care simti ca nu esti indeajuns de bun, ca altii sunt de o mie de ori mai talentati decat tine sau ca esti bun dar nu poti trai numai din asta, ca nu ai un aparat la fel de performant ca x, un studio foto, destul timp, nu stapanesti tehnica asa cum ai dori, nu esti un as in compozitie, esti un om cu o pasiune, printre mii de alti oameni cu aceeasi pasiune. Si femeia asta iti arata ca de fapt toti, oricat de mari ar fi, oricat de departe au ajuns, au trecut prin framantarile astea, indoiala si teama sunt umane, sunt uneori chiar necesare, important e sa stii sa treci peste. 
Si cand o vezi si o asculti pe ea, indiferent ca esti pasionat de fotografie sau de orice altceva in care simti ca te regasesti cu adevarat , parca prinzi aripi si ai impresia dintr-o data ca sa-ti traiesti visul, sa traiesti din pasiunea ta nu e ceva utopic, e ceva realizabil.

Lara Jade. Am auzit de ea acum foarte putin timp, tot pe creativeLIVE cand a prezentat un curs absolut superb impreuna cu Sue Bryce. Sue, o australianca bruneta simpatica de 42 de ani, Lara o englezoaica superba de doar 24 de ani. Cand am vazut-o mi-am zis: mda, mare fotografa, e o tipa care arata super, pare cam fitoasa, cam plina de ea si fara probleme, genul ala plin de bani care se apuca de ceva din plicitseala. 
Norocul meu este ca am invatat de mult cat de gresita e prima parere a mea despre lucruri si oameni si asa am o regula dupa care judec un om dupa ce il mai vad cel putin o data, o carte dupa ce citesc cel putin 50 sau 100 de pagini in functie de cat de groasa e, un film dupa ce vad 30 de minute si tot asa, dar niciodata nu insist sa merg pana la capat daca simt ca nu imi place, cred ca astfel de lucruri si oameni trebuie sa vina catre tine natural, nu fortat, si insistenta e doar o pierdere de timp si energie.

Dar blonda superba Lara a inceput sa deschida gura, sa vorbeasca despre ea, despre fotografie, sa-si prezinte pozele….si dintr-o data am descoperit o tipa foarte delicata, dincolo de aspectul ala de manechin profesionist (apropo, este super fotogenica ), foarte prezenta si implicata si dornica sa comunice deschis, sa prezinte cat mai multe secrete legate de compozitie, de  tehnica, de editare. La un moment dat mi se parea un moment magic, doua tipe cu aceeasi pasiune , una de 24, alta de 42, cu stiluri oarecum diferite dar care parca se intreceau care sa imparta mai mult cu cei din jur. 

Am observat de-a lungul timpului ca oamenii foarte nesiguri pe ei si speriati, oamenii care se simt constant amenintati de cei din jur, care au impresia ca sunt mereu furati sau inselati, care nu reusesc sa se relaxeze, chiar daca sunt buni in ceea ce fac , se agata cu dintii de ce stiu si ce au si nu impart nimic cu nimeni, au impresia ca daca ti-ar spune un “secret” pe care l-au descoperit si care ii ajuta in munca lor dintr-o data tu le-ai lua locul si lor le-ar scadea talentul. Suntem atat de diferiti, avem vieti si viziuni diferite, experiente si asteptari diferite, si daca am avea toti aceeasi pasiune si am invata cu acelasi profesor ar fi imposibil sa avem aceleasi rezultate. Si ca sa vedeti de ce tine Lara Jade workshop-uri….cititi aici. 

  Articolul asta nu are legatura cu fotografia, ci doar cu pasiunea , cu daruirea, si cu a alege sa dai din ce primesti, intr-un fel sau altul. Poti da o parte din energia ta, o parte din cunostintele tale, din realizarile tale, particica aia din tine care straluceste si care ii face si pe ceilalti sa se intoarca inspre ei, sa sape si sa descopere ca au inauntru o comoara cu mult mai pretioasa decat ce e afara. Cred ca atunci cand iti descoperi  pasiunea , acel ceva care te face sa vibrezi, sa te pierzi facand ceva si sa uiti de ceas, esti cu mult mai bogat si cand reusesti sa traiesti efectiv din pasiunea ta atunci esti cel mai fericit om de pe pamant. 

Cel mai emotionant moment din workshop-ul celor doua a fost cand Sue a acceptat ca Lara sa o pozeze, in conditiile in care nu mai facuse asta de ani de zile iar sedinta foto a fost cu totul speciala. Am vazut o Sue vulnerabila, dar dornica sa se arate si sa se descopere in fata celorlalti si in fata ei, iar bucuria care se citea in ochii ei cand a vazut ce a iesit “din mana” Larei, potretele in care aparea o Sue vulnerabila dar puternica, cu niste trasaturi ce lasau se se vada o femeie mandra dar si sensibila, bucuria aia a fost un moment atat de emotionant incat nu ar putea fi descris in cuvinte.

Ca sa intelegeti mai bine despre ce vorbesc, cititi articolul lui Sue Bryce, Don’twait till you are perfect . . . You will never be perfect si veti printre randuri scrise deschis, din inima, veti gasi si fotografiile Larei cu Sue. Este un articol care merita citit si care n-are legatura cu fotografia, ci cu ezitarile noastre in a face ceea ce ne dorim cu adevarat, cu disconfortul pe care il simtim de multe ori legat de persoana care suntem si cu acceptarea zilei de  azi, clipei de acum ca momentul ideal pentru a fi tu cel autentic. Chiar daca n-as fi pasionata de fotografie as urmari-o pe Sue J.

Brooke Shaden, cum altfel, tot pe creativeLIVE am descoperit-o. Marturisesc ca intru din cand in cand pe creativeLIVE dar sunt foarte putine workshop-uri pe care le urmaresc pana la capat. Cel al lui Brooke a fost unul dintre ele. Am ales sa scriu despre ea pentru ca tipa asta tanara si draguta, ce pare din alta lume si e atrasa de vechi, de literatura britanica, ireal, mister, a tinut o prezentare super super interesanta despre cum sa-ti gasesti inspiratia atunci cand vine vorba despre fotografie, si nu numai. 
Cum ar fi fost sa pastreze doar pentru ea tehnicile prezentate si sa spuna ca sunt ale ei, ca au venit din cautari si experiente personale , ceilalti sa si le gaseasca pe ale lor, de ce sa devina creativi cu tehnicile ei?

Cred ca exemplele ei ar putea fi aplicate in orice domeniu, punctul principal fiind depasirea zonei de confort. Va invit sa experimentati metodele ei, mi se par de-a dreptul provocatoare si cu siguranta vor scoate la iveala multe idei amortite/ adormite, veti descoperi ca sunteti mult mai creativi decat credeati .

Pe Marta Popescu am descoperit-o pe Facebook si uitandu-ma la pozele ei mi-am adus aminte ca am mai vazut-o si la Next Top Model ca fotograf.  Sa mai spun ca prima impresia a fost aceeasi ca in cazul Larei? Am vazut in ea o tipa tanara, fitoasa, cu parul ei alb-rozaliu, foarte stilata asa si inconjurata mereu de manechini si manechine, mereu zambitoare, mi s-a parut oarecum falsa asa, ca si cum ar incerca sa isi construiasca o imagine.  

Am citit pe urma povestea vietii ei intr-o postare pe care a pus-o pe pagina ei de facebook, puteti intra aici, dati multe scroll-uri si la un moment dat gasiti. Povestea vietii ei m-a cutremurat si mi se pare un exemplu, ceva la care trebuie sa te intorci atunci cand incep sa apara in capul tau ezitarile si lamentarile, cand crezi ca nu e posibil sa fii cum vrei si ca nu poti fi decat cum trebuie, cum vor altii, cand gasesti tot felul de pretexte pentru care nu ai reusit. O sa-ti dai seama citind povestea ei ca nu ai nici o scuza, ca e penibil sa amani si sa ramai ancorat in realitatea ta gri si cunoscuta.

Nu am planuit sa scriu despre fotografi, cu atat mai mult despre 4 femei, s-a intamplat pur si simplu, de fapt de Brooke mi-am adus aminte pe masura ce scriam. Cred ca de multe ori oamenii care ne dau lectii de viata, care ne incurajeaza, care ne fac sa ne (re)gasim calea pot veni asa, in zbor: uneori un personaj dintr-o carte/piesa/ film, uneori o replica auzita de la un necunoscut pe strada sau doua versuri dintr-o melodie pe care o auzi pentru prima data si parca pare scrisa pentru tine, uneori sub forma unei persoane care apare in viata ta atat cat sa iti arate anumite lucruri, apoi dispare discret, uneori sub forma a 4 fotografe din 4 tari diferite, pe care nu le-ai cunoscut personal dar a caror poveste o stii, 4 persoane care au inteles ca arta inseamna sinceritate si ca sa fii vulnerabil nu e un defect sau o calitate, este o trasatura umana care nu te face slab daca o dezvalui, ci doar te relaxeaza pentru ca stii ca nu trebuie sa te mai ascunzi.

Nu cred in oamenii inchisi, care-si rumega gandurile dar nu le spun celorlalti, care vad doar partea urata a celor de langa ei,care vad primii defectele si sunt cei mai mari critici, ascunzandu-se sub masca obiectivitatii. Cred ca vine un moment in viata fiecaruia in care simte nevoia sa fie sincer cu el, sa dea jos mastile, sa isi accepte deschis temerile si sa se lase purtat de ce il face sa vibreze. Cum zicea Sue, nu astepta pana vei deveni perfect, pentru ca nu vei fi nicioadata....:)

Am pus tot felul de link-uri catre site-urile celor 4 si catre articole de-ale lor care mi s-au parut interesante si relevante, va incurajez sa intrati.