Postarea asta a plecat de la una din legile lui
Shams din Tabriz din Cele patruzeci de
legi ale iubirii, carte scrisa de Elif Shafak, despre care o sa scriu un
articol in curand.
Legea suna cam asa:
“Orice
ti s-ar intampla in viata, oricat de ingrijoratoare ar putea parea lucrurile,
nu pasi pe taramul deznadejdii. Chiar si atunci cand toate usile raman inchise,
Allah va deschide o noua cale doar pentru tine. Fii recunoscator! E lesne sa
fii recunoscator cand totul merge bine. Un sufit e recunoscator nu numai pentru
ce i s-a dat, ci si pentru ce n-a primit”.
Ma gandeam cum mereu asociem recunostinta cu
ceea ce avem, ce am primit, ce am reusit sa obtinem, si nefericirea cu ce ne
lipseste. Si totusi uitam ca mai exista si reversul medaliei: ca multe lucruri
urate nu au aparut in viata noastra, nu ni s-au intamplat si ar trebui sa fim
recunoscatori pentru asta. Sau ca nu am primit ce ne-am dorit apoi ne-am dat
seama ca de fapt nici nu aveam neaparat nevoie de ce doream sau ca neavand am
incercat in fel si chip sa obtinem si am gasit calea noastra, mult mai
aventuroasa si mai plina de satisfactii decat una “picata din cer”.
Prea multa contabilitate strica si un carnetel
de genul avantaje si dezavantaje atunci cand vrei sa iei o decizie nu e
neaparat cea mai buna solutie, avand in vedere ca de multe ori in viata
plusurile si minusurile au logica lor speciala in care se echilibreaza.
Mi s-a parut asa de frumoasa, de simpla si la
indemana si totusi total neexploatata ideea asta, de a fi recunoscator pentru
ce nu ai primit, pentru ce nu ti s-a intamplat, pentru ceva ce nu exista in
viata ta.
No comments:
Post a Comment