Distractia incepe din magazin. Nu am intalnit pana acum un cuplu
care sa se sincronizeze la cumparaturi. El cumpara tot in 5 minute, eu stau si
analizez etichetele, numar e-urile (accept 1-2 dar ce-i mult strica), mai vad
un produs nou, parca l-as incerca (si) pe asta, ma pierd printre atatea rafturi
cu paste, conserve, ciocolata. El se duce teleghidat la carnuri: mult porc,
putina pasare, peste marinat si afumat. Am ajuns la concluzia ca cel mai bine
iei peste proaspat de la pescarie, dupa ce am tot avut sesiuni nereusite de
peste congelat prajit care de fapt era injectat cu cel putin un pahar de apa, iar
satui de rezultatul nici fiert nici prajit am abandonat.
Triumfatori iesim din magazin, incepe runda a doua. Mhh, ce sa
gatim? El vrea multa carne, eu nu. El pune carnati si-n ciorba, si se supara ca
nu gust zeama aceea minunata pe care o tot imbunatateste constant cu sfecla,
castraveti acri etc. Ce-i drept nici el nu mananca din ciorba mea, pe care o
fac destul de rar si recunosc ca are gust de mancare de spital dar este foarte
sanatoasa si arata bine J.
Cu ciorba ajungem foarte rar la un compromis, asa ca fiecare cu a
lui. Cu restul e mai simplu, adaptam. Da,
da, face niste cartofi la cuptor foarte buni, dar sunculita nu are ce cauta
acolo, asa ca odata mancarea scoasa din cuptor urmeaza a fi “customizata” in
functie de preferintele clientului. Praf de usturoi si sare daca mai e cazul
pentru mine, carne pentru el. Si tot asa cu celelalte mancaruri. Salata cu
sfecla, mar, morcov si maioneza, delicioasa, o mananc asa dar parca niste
afumatura ar merge la ea, asa ca el mai baga niste peste afumat al carui gust
nu are ce cauta acolo, zic eu.
Ne place sa gatim desi nu prea ne iese mereu si de obicei ne sincronizam
in asa fel incat sa nu ne intersectam in momentul creatiei culinare. Altfel ies
scantei. Pentru ca eu il cicalesc si il
invat trucuri de fin cunoscator iar el imi spune ca sunt niste prostii si n-au
nici un sens , iar el se baga sa ma “ajute” si face exact invers, asa ca
printr-un pact nespus si nescris cand unul dintre noi gateste celalalt se
relaxeaza departe de bucatarie.
A, si el respecta mereu reteta, eu nu ma poticnesc intr-un ou care
lipseste sau o pruna in loc de caisa, ca si la serviciu nimeni /nimic nu e de
neinlocuit , asa ca improvizez. Pana la urma din lipsuri au iesit marile
inventii, cine stie ce mancare minunata va iesi din experimentele mele la un
moment dat. Si in general mie imi ies dulciurile iar lui mancarea gatita si mai
nou salate d-astea cu maioneza, la cele clasice eu detin proportia perfecta
intre zeama de lamaie (mda, el ar acri cu otet sau chiar si zeama de la
muraturi dar de ce sa facem doua salate?), ulei, sare si piper. Mai avem ce-i
drept si scapari, cand facem o mancare impreuna si culmea, chiar iese.
Pana la urma ne completam si nu incercam sa influentam gustul
celuilalt desi recunosc, de cand suntem impreuna mananca ananas si mazare, (de
care nu se atingea inainte) snitele de soia, (pe care abia asteapta sa le fac),
a descoperit leusteanul in ciorba si verdeturile si condimentele in general,
iar eu am inceput sa mananc carne. Putina, ce-i drept, si in ultimul timp mai
spre deloc… Dar tot nu gust din ciorba lui.
O sa postez in timp cateva dintre “creatiile” noastre culinare,
alea mai reusite. J
No comments:
Post a Comment