Filme din nou :)

In ultimul timp am vazut destule filme frumoase despre care n-am scris totusi. Daca nu scriu imediat, incep sa uit si-mi raman mai mult niste secvente, dar in fond oricum nu sta nimeni sa povesteasca un film intreg, n-ar mai avea nici un farmec. Ce am obervat este ca majoritatea acestor filme nu sunt americane.

Sa-i dau drumul ! J

Kelin- Kazakstan

O mana de personaje, o natura salbatica (si din cate imi aduc aminte, desi timpul trece, parca e mereu iarna), no words (nimeni nu vorbeste si totusi se inteleg), instinct, trairi stangace si puternice, o primitivitate care te tine legat de film. Pe ea se bat 2 barbati (in avere, nu bataie fizica) iar cel pe care nu-l iubeste castiga, pe urma relatiile dintre ei se tot adapteaza, se schimba.

Am mai vazut un film asemanator, care totusi mi-a placut mai mult, tot cu un personaj feminin in rol principal, Kukuska. Nu stiu de ce dar relatia dintre ea si cei doi pretendenti m-a dus cu gandul la 7 Years in Tibet si la triunghiul dintre Heinrich Harrer, tibetanca de care se indragosteste si prietenul lui, care pana la urma castiga. Parca tot filmul era o continua cadere a patinatorului pe gheata (cine a vazut 7 ani in Tibet stie la ce ma refer), cei doi barbati incercand sa atraga atentia. In ambele filme exista o atmosfera de resemnare oarecum, sau asa am perceput-o eu, de acceptare a ceea ce vine catre tine asa cum e, fara interpretari sau modificari, si parca finalul este asteptat si stiut de la inceput de personaje, chiar daca spectatorul l-ar prefera altfel. :D

Tuya de hun shi (Tuya’s Marriage) - China

Un film impresionant in care, ati ghicit, personajul principal este tot o femeie, Tuya. Subiectul este ravasitor, nu m-as fi gandit la el. Pentru ca sotul ei nu mai era capabil sa intretina familia, din cauza sanatatii precare, iar Tuya era nevoita sa faca nenumarate drumuri pentru a face rost de apa, atat de necesara pentru supravetuirea familiei si a turmei de oi pe care o detin, Tuya decide impreuna cu sotul ei sa divorteze. 

Pana aici nimic neobisnuit numai ca motivul divortului este o noua casatorie a Tuyei iar viitorul sot trebuie sa fie de acord sa locuiasca atat cu cei doi copii cat si cu fostul sot al Tuyei, de care ea nu vrea cu nici un chip sa se desparta. Filmul se desfasoara intr-un ritm natural, ca si primele doua are putine personaje, totusi este putin mai animat, personajele nu sunt atat de izolate. Momentele in care petitorii isi fac aparitia sunt foarte ciudatele, mai ales vazute din prisma fostului sot care se simte permanent o povara pentru familie si care incearca la un moment dat sa-si ia viata.

Kukuska- Rusia

3 personaje, ea si doi ei (ea lapona, ei un finlandez si un rus, practic dusmani intr-un razboi din care reusesc sa scape), nici unul nu vorbeste limba celuilalt, asa ca nu le ramane decat sa gaseasca alte mijloace prin care sa se faca intelesi. Ca si atmosfera filmul este ceva mai relaxant decat primele doua. Cei doi barbati gasesc adapost in casa femeii si de aici razboiul de pe front se muta in plan domestic sa zicem, fiecare incercand sa o cucereasca pe cea care le e gazda, de aici aparand tot felul de situatii. Dintre cele trei filme pe asta l-am vazut primul asa ca in afara de impresii imi este cam greu sa scriu, nu mai stiu detalii, doar ca in capul meu cele trei filme au ramas unite. De fapt cam asa se intampla cu orice, mereu un lucru imi aminteste de altul.

Nu recomand nimanui sa vada filmele astea unul dupa altul, atmosfera e destul de apasatoare, mai ales in Kelin. Totusi, sunt niste filme crude, care au ceva autentic, ca momentele pe care le petreci in mijlocul naturii. Si niste filme care trebuie vazute mai mult decat povestite, pentru ca actiunea in sine nu este atat de importanta, mai mult modul in care intamplarile sunt „spuse”. Ganditi-va cat de incitant trebuie sa fie ca regizor sa gasesti noi modalitati de limbaj atunci cand cuvintele nu te ajuta (ca in cazul Kukuska, unde fiecare vorbeste o alta limba sau Kelin, unde nici un personaj nu se exprima in cuvinte). Si toate cele 3 filme au in centru niste personaje feminine puternice, cum vezi destul de rar in filmele de azi.

Sunt niste filme minunate si sincer nu inteleg de ce in cinematografe filmele bune apar de obicei doar la festivaluri. Mi se pare stupid sa ma duc la un film care ruleaza intr-o singura zi, la o singura ora, ca si cum ar fi un concert sau orice altceva live cand filmul ala sta acolo. Inteleg ca filmele de actiune si prostioarele romantice americane prind, dar totusi, oamenii incep sa prinda gustul incet-incet, atunci cand le dai lucruri de calitate, sunt convinsa de asta, totul e sa-i apropii natural, nu fortat.

Sper ca de acum incolo sa am cat mai multe ocazii de a vedea filme bune la cinematograf (da, sunt printre putinele persoane pe care le cunosc care prefera sa vada filmele in sala aia mare si neagra de cinema, daca se poate nu la mall, adica la singurele 2 cinematografe ok care raman cand dam la o parte mall-urile).

Vizionare placuta, pe orice suport ati vedea, si sper ca fiecare sa vada filmul potrivit la momentul potrivit pentru ca asa cum poti sau nu sa digeri o carte poti sau nu sa digeri un film.