Despre calatorii in strainatate

Initial aveam de gand sa pun titlul articolului “Despre calatorii”, doar ca vreau sa scriu despre cele in alte tari si schmbarile pe care le aduc ele in modul nostru de a vedea lucrurile.

Asta nu inseamna ca nu-mi place sa calatoresc in Romania, doar ca prefer ca atunci cand am un concediu de 1-2 saptamani (visez sa-mi permit mai mult J ), sa plec in strainatate.

Ador calatoriile. Calatoriile si fotografia, mi-as petrece toata viata calatorind in jurul lumii si fotografiind tot ce vad. Cu o noapte inainte sa plec  undeva , cosmarul meu e ca as putea sa uit aparatul. L-am uitat o singura data, intr-o excursie de o zi pe la Sinaia, pe un drum superb, care trebuie vizitat anume la sfarsitul lui octombrie si am ramas doar cu pozele cu telefonul, si  inca o data l-am lasat in pensiune pe la Cheia intr-o iarna, dupa ce cu o zi inainte mersesem pe malul unui rau si era sa-mi lovesc de cateva ori aparatul. Am ratat o padure superba, care arata ca in filmele chinezesti, si sunt convinsa ca de oricate ori m-as duce nu ar mai fi asa cum era atunci.

Imi place la nebunie sa calatoresc in afara. Haha, probabil unii ar spune: “Cui nu-i place?” Cu uimire am aflat ca exista multe persoane in jurul meu , persoane tinere si pe care le consideram foarte deschise, si care aproape stiu pe dinafara Romania, si care spun ca nu vad de ce ar pleca in alta tara cand sunt atatea lucruri de vazut sau ca le este teama ca nu s-ar descurca, desi in viata de zi cu zi sunt niste oameni cu initiativa, energici, sociabili.

Mhhhh, pai sa vedem.  In primul rand e pregatirea de concediu, cauti informatii, chiar daca  nu esti genul care planifica pana in cel mai mic detaliu, tot te interesezi despre principalele atractii turistice, cauti cazare, ce se mananca pe acolo etc. Apoi drumul: fie ca pleci cu avionul (ajungi mai repede si vezi totul de dincolo de nori, mai pierzi niste timp prin aeroport si daca ai ghinion iti gasesc tot felul de dubiosenii prin bagaje), fie ca pleci cu masina (opresti unde ai chef si astfel, vezi mai multe locuri) sau cu trenul (care face mult, e drept, dar are farmecul lui si in plus mai intri in vorba cu oameni de prin alte parti) sau doamne fereste cu autocarul (nu as mai repeta experienta asta dar sunt convinsa ca pentru unii nu e nici o problema sa stea atintiti intr-un scaun ore in sir). Cam toata lumea are patanii de pe drum.

Apoi  ajungi. Nu-ti dai seama daca e cum te asteptai, sau mai bine sau mai rau. Asa ca iti lasi bagajele si incepi sa hoinaresti, sa te pierzi in locul ala, sperand ca o sa-l simti ca si cum i-ai apartine. Recunosc ca nu-mi plac plecarile de weekend in afara, poate doar in Bulgaria pentru ca e foarte aproape, in rest imi place sa stau cel putin 3 nopti intr-un loc. Multi dintre cei care ma cunosc au impresia ca am cele mai frumoase concedii, ca-mi aleg destinatii mai “exotice” fata de restul . Adevarul e ca mi-a placut fiecare loc pe care l-am vizitat, fara exceptie. Cred ca cel mai mult conteza cu cine vizitezi locul respectiv, si asteptarile pe care le ai. Sau mai bine zis sa nu ai asteptari, sa-ti dai voie sa fii uimit si sa te bucuri de tot ce te inconjoara, sa te bucuri ca ai ocazia sa vezi oameni/ locuri/mancare etc altfel decat acasa, sa inveti ca “diferit” e un cuvant si o stare ok.

Mi-as dori ca toti oamenii sa aiba parte macar de o calatorie in afara in viata lor (si cand te gandesti ca multi nu au posibilitatea nici macar sa iasa din satul lor…).

Nu cred ca succesul unei calatorii sta in super planificare, pana la urma concediul=libertate si locurile necunoscute exista tocmai pentru a fi descoperite.  Si in plus, din experienta pot spune, cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in calatoriile mele nu erau cele foarte populare, cele mai frumoase stradute de multe ori nu existau in ghidurile turistice si erau aproape pustii, cea mai gustoasa mancare am mancat-o in locuri unde nu m-as fi asteptat.

Calatoriti, calatoriti, calatoriti! J