Am inceput cartea inainte sa plec la Istanbul
si am terminat-o dupa.
E ciudat ca sezatia pe care o are Pamuk despre
orasul lui am anticipat-o intr-unfel din filmele turcesti pe care le vazusem
inainte, indiferent ca erau comedii sau nu, si am simtit-o cand am ajuns in
Turcia, o melancolie ce pluteste in aer, prin orase si si modul de a fi al
oamenilor, poate datorita (nu din cauza, pentru ca e ceva ce-I defineste
intr-un mod placut) modului in care imbina intr-un aparent haos noul si
vechiul. E ca nostalgia pe care o simt cand ma uit la orice film rusesc si
singuratatea filmelor nordice, care ma fac sa ma intreb mereu de ce pana si o
comedie la ei are ceva straniu, cu personaje care se simt mereu izolate,
neadaptate, neintelese.
Istanbul este o biografie a orasului, parte
vazuta prin ochii lui Orhan Pamuk, parte vazuta de scriitori si pictori (in
special straini) ce au avut ocazia sa intre in contact cu orasul si sa isi
astearna impresiile (oare cum ar fi fost ca si Bucurestiul sa aiba atatea
documente scrise , atatea picturi, atatea poze, practic mi-a dat impresia ca
poti oricand reface vechiul Istanbul, cu atatea detalii la dispozitie).
Si mai este o biografie a tanarului Orhan, din
copilarie pana in anii studentiei, cu atmosfera de familie, hoinareala pe
strazile Istanbulului, in special in cartierele marginase, pictura,
arhitectura, fete…
Am citit cu foarte mare placere aceasta carte,
si de multe ori in timp ce ma uitam pe poze (in carte sunt foarte multe poze)
si citeam anumite pasaje ma intorceam in minunatul Istanbul si ma simteam
mandra ca am vazut in cele cateva zile petrecute acolo o parte din locurile
descrise in carte.
O sa scriu la un moment dat despre oras, pana
una alta aici e vorba de carte, o carte care te face sa vrei sa te urci in
primul avion Pegasus (pentru cine inca nu stie ca exista low cost spre Istanbul
J) si
sa te pierzi in frumusetea asta de oras. O carte scrisa cu multa dragoste
pentru orasul natal si in care puteti evada in cazul in care va ganditi la
vacanta si inca nu vine. La un nivel mult mai mic am si eu aceeasi relatie cu
Bucurestiul, si probabil fiecare dintre noi cu locul unde si-a petrecut cel mai
mult timp din viata sau cele mai importante momente.
:) ma faci arhi-curioasa :)
ReplyDeletePoate e doar noua mea obsesie pentru tot ce tine de Turcia si bucuria ca mai descopar carti care sa ma faca sa le citesc pana la capat :) Nu ca n-ar fi multe carti bune, doar ca nu toate rezoneaza cu tine, si in plus, trebuie sa le intalnesti la momentul potrivit, zic eu.
ReplyDelete