O fi el pe alocuri urat si murdar dar cum orice cioara-si
lauda odoru’ (sau ceva de genu’) din cand in cand mai vad in acest fost micul
Paris, devenit un fel de Berlin (cam asa e prezentat Bucurestiul mai nou)
situatii absurde geniale de care nu as mai avea parte probabil nicaieri in
lume.
Chiar ma gandeam cat se chinuie unii regizori cu inspiratia
asta care nu vine, aici iti trebuie doar un carnetel sau un reportofon , pentru
ca esti asaltat din toate partile de tot felul de situatii/ oameni/ locuri care
bat clar imaginatia.
Vreau sa-i multumesc lu’ nenea care a cantat la acordeon in
41 azi si caruia nu i-am dat nici un ban, desi mi-a facut ziua mai frumoasa. De
fapt un cantat la acordeon pare banal si nu are nici o doza de absurd. Doar ca,
in momentul in care a plecat tramvaiul din statie a aparut in prim-plan o
femeie oarba cu baiatul ei, care cerseau, iar pe fundal se auzea un acordeon . Si
desi in mod normal nu ar fi trebuit sa rad, totul se derula atat de rapid si
aparusera atatea personaje in scena incat nu m-am putut abtine. Femeia si nenea
cu acordeonul se sincronizau oarecum si fiecare trecea de la un capat la altul
al tramvaiului. La un moment dat a aparut un al treilea personaj care ne imbia
la servetele parfumate. De obicei urca si o femeie care vinde ziare dar n-a
fost sa fie.
Si totul pe comentariile lui Dobro si Craio , si tocmai sunase o
ascultatoare care se lauda cu cainii ei ciobanesti care au cont pe Facebook, in
joc fiind un bilet la muzeul Antipa azi, pentru ca azi este Ziua Zgarzilor Deschise. Si Dobro si
Craio incercau sa o convinga pe stapana sa-si ia si “catelusii” la muzeu,
argumentand ca ar fi tare fericiti cu atatea oase in jur. Delicios J
Le-am povestit colegelor la birou si momentul inca nu-si
pierduse farmecul, am ras cu lacrimi.
No comments:
Post a Comment