Genul meu :)

Acest post ii este dedicat Nataliei si tuturor prietenelor care, de fiecare data cand spun despre o persoana de sex masculin ca imi place raspund invariabil: "Da, e genul tau"/ "Dar nu e genul tau". Mereu aceleasi cuvinte: genul meu :D.

Ce am observat in timp ce faceam aceasta "selectie": cam toti au poze cu tigari, haha, as fi putut sa pun numai poze cu tigari in mana/gura. De fapt, cred ca in general oamenii mi se par interesanti atunci cand ii vad cu totul, mi se pare ca gesturile de fapt ne fac placuti sau neplacuti si mai putin trasaturile fizice.  N-o sa scriu prea mult pentru ca pregatesc o postare ceva mai lunga, asa ca asta o sa fie mai mult cu imagini si ici colo muzica.

Ok, incep cu "clasicii in viata", aia care-mi placeau si la 18 ani si care-mi plac si acum, desi sunt constienta ca au tot felul de operatii estetice.

Brad Pitt, oricat de boring ar parea pentru unele, Brad Pitt e Brad Pitt, chiar si cand incearca sa se urateasca arata bine (cu o mica mare exceptie, Burn After Reading). Si in plus, cu parul scurt seamana cu Filip :)

Johnny Depp

Antonio Banderas, mi-a placut mult poza asta, mi se pare foarte expresiva, ceea ce e destul de greu de realizat atunci cand nu se vad ochii (fotograf: STEPHANIE PFRIENDER STYLANDER)

Gata cu clasicii astia :D

Chris Cornell si vocea lui :)

Francois Arnaud....haha, am vazut un film canadian cu el si ma distreaza la culme accentul ala. Dupa vreo4-5 filme, am inceput sa ma obisnuiesc, dar e o franceza dubioasa, cu ceva accent britanic. Parca, intr-un fel o inteleg mai bine decat pe cea clasica.

Adrien Brody, un ciudatel simpatic

Burat Ozçivit, un turc expresiv :)

Ethan Hawke, care desi a imbatranit, este printre putinii oameni pe care i-am vazut care au privire de copil. Culmea, nu stiu daca am vazut la o femeie vreodata chestia asta, la cativa barbati da.

si bonus, ca nu puteam altfel:

Ewan McGregor, cu fata lui de britanic tupeist, copil-adult, genul de actor care-si alege bine rolurile

Inca un turc, Kıvanç Tatlıtuğ :)

Gael Garcia Bernal :)

si asa, ca sa vedeti ca nu poti sa le ai pe toate, si un videoclip cu el cantand (un fel de Oana Zavoranu in varianta masculina :D)

Jason Momoa cel sprancenat.

Hugh Grant. Nu-mi placea deloc de el tanar, asa, mai intre doua varste mi se pare mult mai ok si comediile cu el sunt printre cele mai tari pe care le-am vazut. In plus, omul nu prea se streseaza sa-si ascunda ridurile.

Daca vreti sa-l ascultati cantand uitati-va la Music and Lyrics, o comedie simpluta asa, dar mai bine sa danseze :)

Javier Bardem cu fata lui de peste.

si normal, canta si el :D, nu zic cum, uitati-va

Romain Duris, care mi se pare un actor super talentat si carismatic, cred ca am vazut aproape toate filmele lui.

si pentru ca imi place atat de mult...un videoclip cu el dansand Diry dancing alaturi de Vanessa Paradis

si cantand:

Jim Sturgess, pe care l-am vazut in trei filme care mi-au placut mult: Across the Universe, Cloud Atlas si Upside Down.Ooo, si sa nu uit the The Best Offer...:)

Daca vreti sa-l ascultati cantand trebuie sa vedeti Across the Universe, un musical pe melodii de Beatles

Ville Valo, dar atunci cand nu are fata buhaita de la alcool si altele :D

Love You Like I do, melodia care imi place cel mai mult de la HIM

Robert Downey jr :)

si pe muzica de Elton John :D

Matthew Bellamy de la Muse, una dintre cele mai frumoase voci si o fatza ciudatica si interesanta, foarte expresiva

Mads Mikkelsen, mi se pare ca are niste trasaturi foarte versatile pentru roluri, poate juca fara probleme roluri de victima sau criminal, haha, ca doar l-am vazut in ambele, la fel de convingator.

Jude Law,  nu stiu cum ar putea sa nu-ti placa in Alfie (si nu numai).

OK, si acum genul mai moshulici asa, dar sarmanti

Alan Rickman. Tipul asta chiar imi place, cred ca prima data l-am vazut in Sense and Sensibility, nu mai tin minte. Oricum, mi se pare foarte expresiv.

bonus :)

Jeremy Irons, o prezenta cu totul aparte, mi se pare genul de om care lumineaza, nu stiu cum sa ma fac mai clara dar are ceva, o naturalete, o eleganta si un calm asa care trec de ecran.

Sean Bean

Ca si concluzie vad ca mai toata lumea fumeaza si canta, si cam toti sunt britanici. Haha, mi-ar fi luat mult mai putin sa scriu un articol decat sa caut atatea poze si melodii :)

The Best Offer

Am vazut de curand The Best Offer, un film in regia lui Giuseppe Tornatore care inca mai ruleaza in cinematografe.

Ce m-a atras sa vad filmul asta a fost descrierea de pe Cinemagia, “imaginile impresionante, parcă fotografiate cadru după cadru”, actorul din rolul principal si trailer-ul. In rolul principal este Geoffrey Rush, care pentru mine a ramas intiparit ca marchizul de Sade din Quills (desi am vazut mai multe filme cu el) asa ca mi-a placut la nebunie sa-l vad in postura lui Virgil Oldman, un evaluator de arta, neinitiat in ale amorului desi trecut de prima si oarecum si de a doua tinerete, obsedat de femei mai mult pictate decat reale, pana la un punct cand apare ea, clienta misterioasa, care nu se arata ci doar se aude, suferind de agorafobie…

 (afisul asta in spaniola mi s-a parut cel mai potrivit)

Virgil Oldman, un tip retras, care imparte insa trairile sale cele mai intime cu un alt tip care ar putea sa-i fie copil (interpretat de Jim Sturgess, un actor foarte carismatic, pe care l-am mai vazut in Across the Universe si Upside Down), care pune la cale tot felul de tertipuri alaturi de prietenul lui Billy (Donald Sutherland) care il ajuta sa isi sporeasca impresionanta colectie de tablouri, care poate fi inselat in orice mai putin cand vine vorba de arta….

Un personaj amortit, care se pierde in multime, care se trezeste odata cu aparitia ei, misterioasa clienta,  Claire. Si uite asa, de la atractia pentru mostenirea lasata de parintii fetei, de pe urma careia Virgil se gandeste cum sa profite mai bine in cadrul licitatiei pe care o va organiza, colectionarul nostru de arta isi muta punctul de atractie catre Claire si secretele care  plutesc in jurul ei si care i se dezvaluie rand pe rand.

Ah, e foarte greu sa vorbesti despre un film si sa incerci sa nu dezvalui mare lucru, mi-a venit sa pun multe ghilimele la tot ce am scris pana acum, dar as fi dat de banuit si nu vreau.

The Best Offer este genul de film de vazut la cinematograf, pentru atmosfera unica si pentru coloana sonora a lui Ennio Morricone, pentru ca este un film cu putine personaje (trei) si fara efecte speciale, pentru ca pune accent pe trairi si e genul de film de la care cand iesi ramai cu o anumita stare si pentru ca filmele sunt facute sa fie vazute intr-o sala mare, intunecata, pe un ecran imens in care sa te pierzi. J

Un el in varsta dar fara experienta de viata, o ea tanara si cam salbatica, “tanara speranta a literaturii” (scriitoare de romane), la fel de neexperimentata. Chipurile, un cuplu atipic, mai ales ca ea, desi nu este o frumusete ci mai degraba genul de caprioara ranita, reuseste sa il aprinda pe plictisitul si resemnatul Virgil.

Nu, nu am regasit descrierea aia din Cinemagia, nu mi s-a parut un film fotografic, nu asa cum inteleg eu, mi s-a parut un film de atmosfera, de pus intrebari la sfarsit (nu genul ala de film filosofic, nu o sa descoperiti sensul vietii etc), de interpretat in fel si chip natura umana. Mi-a placut la nebunie camera pe care el o tinea sub 7 lacate, in care se afla colectia lui de tablouri si care m-a dus instantaneu cu gandul la Harry Potter si tablourile de pe peretii scolii Hogwarts iar casa ei m-a dus cu gandul la cea din Great Expectations. J

Nu tot ce am scris aici este adevarat, daca as fi scris cum este filmul nu ar mai fi avut nici un farmec, oricum, pana la urma filmul este despre autentic si fals, in relatii, arta, viata in general.

Geoffrey Rush e genial, cred ca trece prin toate starile posibile: aere de sef artagos (nu e sef dar e foarte apreciat in domeniul lui si isi permite), resemnare, furie, stangaciile pe care le au indragostitii, visand la “un viitor luminos”, intr-un fel e ca si cum l-ai vedea crescand desi are aceeasi varsta. Si, ce e mai interesant e ca tu ca si spectator iti schimbi atitudinea fata de personaj cu fiecare traire a lui.

Sunt foarte multe comparatii, metafore, paralele in film, in general totul se invarte in jurul notiunilor de arta, iubire, tradare, adevar, fals, realitate si imaginatie, totul curge frumos si se desfasoara gradat, natural, fara sa dezvaluie mai mult decat trebuie. Pana si numele personajelor principale, Virgil si Claire sunt semnificative, abia acum mi-am dat seama.

Ma enerveaza la culme ca nu pot sa scriu exact despre ce e filmul, as comenta altfel, dar s-ar duce tot farmecul. Pentru cine a citit ceva literatura italiana de sec. XX cred ca e mai usor sa-si imagineze atmosfera filmului, chiar si vazand doar trailer-ul.

“Problema” e ca acum nu mai pot sa-l identific pe Geoffrey Rush cu un singur personaj, e Geoffrey Rush si atat. J Mi-era dor de un film curat, fara o mie de artificii, cu actiune si nu prea, cu putine personaje si multe trairi, asa, ca o gura de aer proaspat de la munte pentru un bucurestean. J Pacat ca filmele astea in general sunt date la o parte din cinematografele romanesti si ca lumea se duce mai mult la filme “de actiune”, “de groaza”, in general la ce poate vedea la stiri.

Dupa mine, cam asa ar trebui sa arate un film premiat, sau facut pentru a fi premiat. Un film curat, facut mai ales din dragoste pentru cinema, cu multa daruire si atentie si cu actori minunati.

“There's always something authentic concealed in every forgery”.

Enjoy !!!!!

Osho

Mhhh, Osho, e ciudat sa scrii ceva despre Osho sau despre cartile lui, care oricum n-au fost gandite pentru a fi scrise, pentru ca sunt transcrieri din diverse conferinte, prelegeri  etc.

Cand am auzit prima oara de Osho, anul trecut, am dat search pe google si am gasit pe wikipedia o groaza de informatii, printre care faptul ca adeptii lui din America ii tot cumparau Rolce Royce-uri. Haha, chiar imi imaginam ce facea cu atatea masini…ma rog, ideea e ca imaginea lui e cam controversata, doar ca nu ma intereseaza numarul de masini, vile, etc. ci felul in care vorbeste (vorbea). Mi se parea interesanta figura lui, de intelept indian cu ochii aia super patrunzatori.

Am inceput cu “Cartea despre ego”, care si-a asteptat linistita randul la a fi devorata, pentru ca alta carte era de ceva timp in mainile mele si trebuia s-o termin. Doar ca n-am rezistat si de fiecare data deschideam intamplator si citeam cate un pasaj, si de fiecare data ma minunam si asta ma facea si mai nerabdatoare sa incep cartea. Si uite asa, cred ca am citit vreo 20% din ea deschizand la intamplare.

Nu stiu ce sa scriu despre Osho, cred ca cineva care este foarte bisericos, care are multe idei fixe, care se deschide greu spre nou nu l-ar putea citi. Nu am citit multe carti de genul asta dar pana acum stilul lui imi place cel mai mult, poate ca e cel mai aproape de ce am nevoie in momentul de fata. Da, cam acelasi lucru il ziceam si despre D. Chopra, doar ca acum Osho i-a luat locul :D.  Mi se pare ca toate ideile lui inspira (si expira J) libertate, libertate cu si din toti porii. Deschidere spre interior, cunoastere de sine, acceptare, simplitate.

Intre timp am citit vreo patru carti de-ale lui, unele le-am dat mai departe celor care s-au aratat interesati si normal ca o sa le citesc rand pe rand pe toate, doar ca nu vreau sa le termin de pe acum, e bine sa stii ca mai exista “marfa noua”.

I-am spus despre Osho si unei prietene care intra des pe blogul asta, bine, fara sa insist, iar ea nu l-a citit dar i-a zis altei prietene care s-a apucat sa citeasca si a zis ca simte ca o schimba prea mult si nu mai poate sa continue. Mi s-a parut atat de tare !!!! Oooo, pentru mine Osho a fost ca o gaura neagra, ca un aspirator pentru o furnica, m-a acaparat total.

Sa scrii despre Osho este ca si cum ai ecraniza cartile lui Thomas Hardy, nu are nici un farmec, ideea e sa-l asculti, sa-l citesti, sa-l placi sau nu dar sa nu citesti printre randuri, sa deschizi ochii si urechile si sa te intrebi. La capatul cartii (oricare ar fi ea) vei simti ca nu mai esti acelasi.

“Voi va temeti atat de tare de ziua de maine…Cineva ar putea muri, ati putea da faliment, v-ati putea pierde slujba. Exista o mie si unu de lucruri care se pot schimba. Va ingropati astfel in tot felul de temeri, dar nici una nu este cu adevarat valabila, caci si ieri ati avut exact aceleasi temeri, fara ca acest lucru sa fie necesar. Chiar daca lucrurile s-au schimbat, ati supravietuit”.

“Daca ii bagati trandafirului in cap tot felul de idei: “Ar trebui sa faci flori de lotus”- si acestea sunt atat de mari si de frumoase -, il conditionati in mod gresit. El nu va mai putea produce niciodata flori, caci intreaga lui energie va fi canalizata in alta directie. Lipsit deopotriva de lotusi si de propriile sale flori, nu este de mirare ca bietul trandafir se va simti in permanenta frustrat, nefericit, sarac, impovarat. Cam la fel se petrec lucrurile si cu oamenii. Cei din jur va sucesc mintile in toate directiile, de multe ori cu cele mai bune intentii. Intr-o societate mai buna, cu oameni mai inteligenti, nimeni nu ar face vreun efort sa va schimbe. Toti s-ar stradui sa va ajute sa fiti voi insiva. A fi tu insuti este cea mai mare bogatie din lume. Atunci cand esti tu insuti te simti implinit, iar viata ti se pare plina de semnificatie. Cresterea in acord cu propria natura este singura care va poate aduce adevarata implinire.”

"Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti spre realizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: "Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!" Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti. Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului. El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit - orice ai face - nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit - il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt...”

“Momentele profund creatoare sunt momente de iubire si meditatie; ele permit contactul cu divinitatea. Un moment divin este acel moment in care te pierzi cu desavarsire , in care hotarele tale dispar, cand tu nu mai existi si numai Dumnezeu exista in tine.  Nu te pot ajuta sa atingi succesul. Va reamintesc ca eu nu ma impotrivesc succesului. Nu spun nimanui sa nu atinga succesul. Nu am nimic impotriva acestuia; este perfect valabil. Ceea ce va invat eu este sa nu va lasati motivati de succes, caci atunci veti rata poezia, pictura, cantecul pe care il cantati chiar acum, Iar cand succesul va veni, va veti simti goi, caci nimeni nu se poate simti implinit numai pentru ca a cunoscut succesul. Succesul nu poate hrani pe nimeni. El este ca un aer fierbinte, fara substante nutritive”

“Orice om este unic. Dumnezeu nu creeaza nici o fiinta care sa nu fie unica.

Toata lumea are aceasta caracteristica a unicitatii. Nu a existat niciodata o fiinta la fel ca tine in intreaga istorie a universului si nu va mai exista vreodata alta. Dumnezeu a luat forma ta pentru prima si ultima data, asa ca nu trebuie sa-ti doresti sa devii cineva special, pentru ca esti deja”.“ Nu ai nevoie sa fii unic, caci esti deja. Tot secretul este sa recunosti acest lucru. Patrunde adanc in sinele tau si simte cat de unic esti. Nimeni nu are amprentele tale digitale, ochii tai, sunetul vocii tale, mirosul tau. Esti absolut exceptional. In toata lumea asta mare nu ai nici o dublura”.

“Mesajul meu este altul: accepta-te asa cum esti, caci si Dumnezeu accepta acest lucru. Dumnezeu te respecta, dar tu nu ai ajuns inca sa iti respecti fiinta. Fii fericit ca Dumnezeu te-a ales, te-a creat, ti-a permis sa cunosti aceasta existenta, sa-I asculti muzica, sa-I vezi stelele, sa-I cunosti oamenii – sa iubesti si sa fii iubit- ce ti-ai puttee dori mai mult? Bucura-te! Eu va repet mereu: bucurati-va! Iar din aceasta bucurie se va naste brusc, ca intr-o explozie, convingerea ca esti un om special”.

“Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, si nu exista nici persoane egale intre ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberatie. Nu toti oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Insa aceasta nu inseamna ca Rabindranath Tagore este superior pentru ca nu poti fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred ca fiecare reprezinta o manifestare unica. Trebuie deci sa renuntam la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate si inegalitate si sa le inlocuim cu ideea noua de unicitate. Intr-adevar, fiecare individ este unic. Priveste doar cu mai multa iubire si vei vedea ca fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu il mai are nimeni altcineva.”

“Facem cu totii parte din aceeasi existenta. Indiferent pe cine ranesti, in cele din urma te ranesti pe tine insuti. Poate ca acum nu iti dai seama de acest lucru, insa intr-o buna zi vei intelege si iti vei spune: "Dumnezeule! Acest lucru mi l-am facut cu mina mea." Ai ranit pe cineva, crezind ca este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenta este una singura, este o unitate cosmica. Din aceasta intelegere se iveste non-violenta.”

“Bucuria nu inseamna a finaliza ceva; bucuria consta in faptul ca ai dorit respectivul lucru, ca l-ai dorit din toata inima, ca in timp ce te ocupai de el ai uitat de tot restul lumii; era singura preocupare a intregii tale fiinte. In aceasta se gaseste binecuvintarea si recompensa ta, si nu in faptul de a-l finaliza sau de a-l avea permanent. In acest curent schimbator al existentei, fiecare clipa trebuie sa contina propria ei recompensa. Orice am fi facut, ne-am dat intreaga silinta, am facut-o din toata inima. Nu am lasat nimic neexprimat, intreaga noastra fiinta a fost cuprinsa in respectiva actiune. In aceasta se afla toata beatitudinea noastra.”

“Odata ce ai inteles ca propriii tai copii nu-ti apartin, ca ei apartin existentei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie sa fii recunoscator existentei ca te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunati. Insa nu trebuie sa intervii in dezvoltarea lor, in potentialul lor. Nu le impune propria ta gindire. Ei nu vor trai aceleasi vremuri, ei nu vor avea de infruntat aceleasi probleme. Vor face parte dintr-o alta lume. Nu ii pregati pentru aceasta lume, pentru aceasta societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-si vor gasi locul, nu vor fi pregatiti.”

“Societatea a aranjat lucrurile astfel incit sa nu iti pui niciodata problema propriului tau potential. Si toata nefericirea provine din faptul ca nu esti tu insuti. Fii doar tu insuti si toata nefericirea si toata competitia cu ceilalti dispare; nu iti mai pasa ca altii au mai mult, ca nu esti tu cel care are mai mult. Daca vrei ca iarba sa fie mai verde, nu are rost sa privesti in curtea vecinului. Este atit de simplu ca iarba sa fie mai verde! Omul trebuie sa fie inradacinat in propria sa energie potentiala, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atit de multumita astfel, incit acest fapt vi se va parea pur si simplu incredibil.”

“Oamenii cred ca faptul de a ramine neschimbati in principiile lor le da o anumita putere. Insa se inseala. Acest fapt ii goleste, pur si simplu, de orice forta. Sunt cei mai slabi oameni de pe intreg pamintul. Ei seamana cu acei copii care au crescut, dar care vor sa foloseasca in continuare pijamaua pe care o purtau atunci cind erau mici. Acum arata ciudat, si au mereu o senzatie de disconfort. Sunt nevoiti sa-si ridice mereu pantalonii de la pijama, caci acestia le cad de pe solduri, iar oamenii din jur se amuza. Nu, odata cu cresterea voastra trebuie sa folositi o pijama pe masura. Dar cum aceasta nu creste, trebuie sa o schimbati. Acest lucru nu prezinta nici o problema. Insa in aceasta situatie nu se afla numai o singura persoana, ea este valabila pentru milioane de fiinte. Ele se supun unei discipline severe, dupa care apar problemele. Problemele nu apar insa in afara lor, singura problema consta in propriile lor principii. Daca renunta la ele, simt un anumit disconfort, iar daca le pastreaza, sufera. Eu va invat, intr-un mod foarte clar, sa duceti o viata lipsita de orice principii, o viata plina de inteligenta, care se schimba odata cu schimbarile care au loc in jurul vostru, astfel incit sa nu aveti nici un principiu care sa se opuna acestor schimbari. Fiti complet lipsiti de principii si urmati viata; ea va fi atunci lipsita de orice nefericire.”

“Increderea cumuleaza toate calitatile iubirii. "Incredere" este poate cel mai frumos cuvint din limbajul uman. Iar increderea este atit de aproape de adevar incit, daca este totala, se transforma in adevar; ea devine o revelatie, o revolutie.”

“In calatoria autentica a vietii tale, propria ta intuitie este singurul tau maestru.”

“In loc sa te indrepti spre obiectul cautarii tale, cauta-l pe cel care cauta. Gasindu-l pe cel care cauta, realizezi deodata ca te simti acasa in intreaga existenta. Gasindu-te pe tine insuti, realizezi faptul ca intreaga existenta este casa ta.”

“Lumea lui "mai mult" este lumea omului obisnuit. Lumea in care nu cauti sa ai mai mult, in care nu te indrepti spre nici o tinta, ci in care privesti in profunzimile clipei prezente, in ceea ce esti, acea lume in care patrunzi in prezentul constiintei tale, reprezinta singura revolutie, singura religie si spiritualitate autentica.”

De-as avea un sot cat o musca… - Hatice Meryem

Mhhh, cartea asta a ajuns la mine dupa ce m-am intors din Turcia. Am aflat de ea de la “ Omul care duce cartea”,  Dan C. Mihailescu. A citit el cateva pasaje si cartea m-a cucerit. Numai ca n-am tinut minte titlul, stiam ca e ceva cu un sot, un animal (tinusem minte motan) si ca e scris de o turcoaica (daca n-am putut sa tin minte titlul cartii, cu atat mai putin as fi retinut un nume turcesc).

Asa, si cu aceste informatii pretioase am cautat eu pe net carticica, am gasit-o pe site la Carturesti si pana sa ajung in librarie am uitat iar numele, noroc ca eram cu o prietena cu net pe telefon si iar am incercat toate combinatiile pana am gasit-o , dar surpriza, la Carturesti nu exista si in librarie, doar pe site. Asa ca am ajuns la Mihail Sadoveanu, genul ala de librarie comunista care incearca sa-si mai schimbe hainele, doar vanzatoarele nu, si pentru ca nu prea stiam unde sa caut am intrebat vanzatoarea care fara sa verifice mi-a zis cu un ton acru mai ceva ca o lamaie “ Cum? (ca si cum as fi inventat eu titlul cartii…). Aaa, nu cred”.  Pana la urma a verificat in sistem, ziceai ca e o super activitate intelectuala, si oarecum infranta, a recunoscut: “Da, avem”, crezand pesemne ca e imposibil sa existe o carte cu titlul asta. Anyway, am luat un exemplar eu si unul prietena mea si m-am bucurat de carticica aia frumoasa pe care stiam de la inceput ca o sa o devorez (ca si pagini nu e greu, e micuta, cam 100 de pagini, dar asa, sa ma afund in poveste…).

 Recunosc, nu-mi plac nuvelele, am o problema cu ele de cand m-am prins ca majoritatea sunt mai mult niste schite pentru romanele care urmeaza a fi scrise de scriitorii respectivi, si in plus nu am timp sa ma obisnuiesc cu personajele, atmosfera etc . Dar De-as avea un sot cat o musca… nu este o colectie de nuvele, povestioarele se rezuma uneori la o pagina, alteori la cateva, este ca o esenta tare in sticluta mica (asa se spune despre parfumuri si asa se consoleaza fetele mai mici de statura-profa de chimie din generala mereu baga textul cu esenta tare in sticlute mici :D).

Revenind la carte, este o culegere de mai multe povestioare in care autoarea isi imagineaza cum ar fi viata ei in calitate de sotie, alaturi de anumiti barbati. Dupa ce am citit-o mi s-a parut ca e un exercitiu de imaginatie extraordinar, pe care oricine ar putea sa-l faca, trecand prin mai multe situatii, si nu neaparat in scris, chiar si pur si simplu visand cu ochii deschisi: “de-as trai in cutare tara”, “de-as avea cutare meserie”, “de-as avea prieteni de un anume fel”, “dac-as fi cutare animal”, si sa-ti imaginezi asa, cel putin zece ipostaze….

De cand m-am intors din Turcia am devenit cam obsedata de tara asta si mi-a placut ca citind cartea am avut ocazia sa ma plimb din nou pe stradutele Istanbulului, sa ma pierd printre obiceiuri si personaje care sa-mi recreeze atmosfera aia pe care am lasat-o in urma.

Imi place foarte mult stilul lui Hatice Meryem, nu mi se pare nimic fortat, totul curge natural, pasaje super, super haioase se impletesc cu randuri nostalgice sau de-a dreptul triste, sotia, oricare ar fi sotul, are un caracter puternic, uneori parca prea puternic. De retinut ca Hatice Meryem a absolvit o facultate economica, a lucrat o perioada in banci  si poate ca tocmai datorita lipsei unor studii care in ochii unora te califica drept scriitor, ce pune ea pe hartie este “mai natural” decat ce creeaza unii scriitori  care au studiat ani de zile de teorie literara si au confundat literatura cu formulele matematice.  Imi place enorm cum se descrie: “Ma consider incompleta si nepregatita. Dar acum sunt constienta ca aceste neajunsuri pot fi vazute ca un parfum aparte. Scriu literatura fara sa stiu exact cum se face. Cred ca asa procedeaza scriitorii adevarati”.

Exista si unele pasaje cu un aer erotic, scrise ca si cum ai face o fotografie artistica a unui nud, cu grija de a nu arata/spune mai mult decat e cazul. Culmea, ca desi povestirile sunt foarte, foarte scurte, Hatice a reusit sa ma faca sa ma cufund in toate,  sa fiu sotia fiecarui sot din carte, oricat de dubios ar parea, exercitiul ei de imaginatie a devenit si al meu, si mi-am adus aminte cat de mult conteaza omul de langa tine in conturarea ta ca personalitate. Cred ca suntem un milion de calitati si defecte, si ne oglindim diferit in fiecare persoana pe care o intalnim, iar in functie de rolul pe care il joaca sotul in povestiri , personajul feminin se muleaza, se adapteaza la toate situatiile (de fapt mi s-a parut ca oarecum peste tot apare ideea asta de a-i fi pe plac barbatului, ca o lectie din Cosmo de genul “cum sa-l cuceresti”, “cum sa fii sexy pentru el” si alte aberatii) si totusi, indiferent de cel de langa ea, femeia pare sa conduca, sa detina regulile jocului.

Cartea in sine mi s-a parut pe langa un exercitiu de imaginatie (cum de altfel sunt toate cartile, doar ca asta parca incita cititorul sa mearga mai departe, sa-si gaseasca propriile povesti), un exercitiu de feminitate, oricare ar fi sotul, femeia ramane mereu feminina. Citind, o sa descoperiti nenumarate astfel de pasaje.

Imi place la nebunie cand cartile vin spre mine, cand dau peste scriitori despre care nu stiam nimic si care ma prind si ma entuziasmeaza. In acelasi timp, atunci cand dau peste astfel de carti, care ma captiveaza, am tendinta spre sfarsit sa trag de ele, sa aman ultima pagina, si daca citind un Dickens de exemplu stii ca atunci cand te apuci de citit, finalul e destul de departe…citind De-as avea un sot cat o musca…  stii ca toata experienta asta a lecturarii o sa tina extrem de putin si desi esti pregatit de la inceput, e ca la un spectacol foarte concentrat, de o ora sa zicem, care te-a furat, te-a atras ca un magnet si deodata se termina, cortina se trage, si tu trebuie sa te ridici si sa pleci, ramanand doar cu scurta si frumoasa calatorie pe care ai facut-o cu ajutorul imaginatiei si al lui Hatice pe care cu siguranta o voi mai citi.

Pana una alta, o sa ma imprietenescu cu o alta scriitoare din Turcia. J

Si pentru ca sunt eu de treaba si pentru ca vreau ca si altii sa se bucure de frumusetea asta de carte si pentru ca nimic nu poate convinge mai mult decat cateva pasaje din carte:

«Dac-as fi sotia unui negustor…in orele in care soarele de amiaza ar incalzi salonul, as suna-o pe realizatoarea unui program de radio cu vocea de privighetoare, i-as spune ca “sunt o doamna care doreste sa-si pastreze anonimatul”-, pentru ca sotul meu este un negustor vestit, nu mi-as putea da numele –si, acoperind receptorul telefonului cu o batista curata, ca sa nu ma recunoasca nimeni, as incepe sa vorbesc fara ascunzisuri. As povesti cu emotie si tremur in glas ca sotul meu nu vede altceva in fata ochilor decat bani, ca toti cei din jurul meu, dar mai ales fata portarului care sta la subsol, se uita la mine cu invidie, ca o cred in stare de orice pentru a ajunge in locul meu si ca ,in adancul sufletului, ma tem… Si uite asa, in final i-as spune deschis acelei prezentatoare cu voce vesela ca sotul ma inseala. I-as spune si despre casetele pronografice gasite in biroul lui. As spune: “Allah, ce lucruri dezgustatoare erau.” Prezentatoarea nu mi-ar zice “Mai pe scurt, va rog” , pentru ca lucrurile dezgustatoare de pe acele casete intereseaza pe toata lumea. Le-as spune milioanelor de ascultatori de la radio ca pe casete sunt scene de sez cu animale, cu femei gravide, homosexuali, lesbiene si, as spune rusinata, chiar si cu minori.

In tot acest timp, in mine s-ar naste o speranta: poate un om tanar, singur, fara nadejde, sarac dar cu onoare, imi aude si imi asculta la radio vocea tremuranda, o sa-si dea seama ca sunt o femeie cu bani, cinstita, buna, la locul e, morala, si va cere numarul meu de telefon de la aceasta prezentatoare cu vocea dulce ca sa ia legatura cu mine. Dac-as fi sotia unui negustor, mi-as dori sa am multe lucruri care se pot cara, pentru ca in ziua in care m-ar insela cu o fata cu patruzeci de ani mai tanara sa am cu ce umple golul lasat de lipsa dragostei.»

Cum sa nu-ti placa Hatice? O ador!!!

De-as avea un sot cat o musca….-Hatice Meryem, traducere de Selciu Muslim, ed Allfa, Colectie: Strada Fictiunii Contemporan