Mhhh, cartea asta a ajuns la mine dupa ce m-am
intors din Turcia. Am aflat de ea de la “ Omul care duce cartea”, Dan C. Mihailescu. A citit el cateva pasaje
si cartea m-a cucerit. Numai ca n-am tinut minte titlul, stiam ca e ceva cu un
sot, un animal (tinusem minte motan) si ca e scris de o turcoaica (daca n-am
putut sa tin minte titlul cartii, cu atat mai putin as fi retinut un nume
turcesc).
Asa, si cu aceste informatii pretioase am
cautat eu pe net carticica, am gasit-o pe site la Carturesti si pana sa ajung
in librarie am uitat iar numele, noroc ca eram cu o prietena cu net pe telefon
si iar am incercat toate combinatiile pana am gasit-o , dar surpriza, la
Carturesti nu exista si in librarie, doar pe site. Asa ca am ajuns la Mihail
Sadoveanu, genul ala de librarie comunista care incearca sa-si mai schimbe
hainele, doar vanzatoarele nu, si pentru ca nu prea stiam unde sa caut am
intrebat vanzatoarea care fara sa verifice mi-a zis cu un ton acru mai ceva ca
o lamaie “ Cum? (ca si cum as fi inventat eu titlul cartii…). Aaa, nu
cred”. Pana la urma a verificat in
sistem, ziceai ca e o super activitate intelectuala, si oarecum infranta, a
recunoscut: “Da, avem”, crezand pesemne ca e imposibil sa existe o carte cu
titlul asta. Anyway, am luat un exemplar eu si unul prietena mea si m-am
bucurat de carticica aia frumoasa pe care stiam de la inceput ca o sa o devorez
(ca si pagini nu e greu, e micuta, cam 100 de pagini, dar asa, sa ma afund in
poveste…).
Recunosc, nu-mi plac nuvelele, am o problema cu
ele de cand m-am prins ca majoritatea sunt mai mult niste schite pentru
romanele care urmeaza a fi scrise de scriitorii respectivi, si in plus nu am
timp sa ma obisnuiesc cu personajele, atmosfera etc . Dar De-as avea un sot cat o musca… nu este o colectie de nuvele,
povestioarele se rezuma uneori la o pagina, alteori la cateva, este ca o esenta
tare in sticluta mica (asa se spune despre parfumuri si asa se consoleaza
fetele mai mici de statura-profa de chimie din generala mereu baga textul cu
esenta tare in sticlute mici :D).
Revenind la carte, este o culegere de mai multe
povestioare in care autoarea isi imagineaza cum ar fi viata ei in calitate de
sotie, alaturi de anumiti barbati. Dupa ce am citit-o mi s-a parut ca e un
exercitiu de imaginatie extraordinar, pe care oricine ar putea sa-l faca,
trecand prin mai multe situatii, si nu neaparat in scris, chiar si pur si
simplu visand cu ochii deschisi: “de-as trai in cutare tara”, “de-as avea
cutare meserie”, “de-as avea prieteni de un anume fel”, “dac-as fi cutare
animal”, si sa-ti imaginezi asa, cel putin zece ipostaze….
De cand m-am intors din Turcia am devenit cam
obsedata de tara asta si mi-a placut ca citind cartea am avut ocazia sa ma
plimb din nou pe stradutele Istanbulului, sa ma pierd printre obiceiuri si
personaje care sa-mi recreeze atmosfera aia pe care am lasat-o in urma.
Exista si unele pasaje cu un aer erotic, scrise ca si cum ai face o fotografie artistica a unui nud, cu grija de a nu arata/spune mai mult decat e cazul. Culmea, ca desi povestirile sunt foarte, foarte scurte, Hatice a reusit sa ma faca sa ma cufund in toate, sa fiu sotia fiecarui sot din carte, oricat de dubios ar parea, exercitiul ei de imaginatie a devenit si al meu, si mi-am adus aminte cat de mult conteaza omul de langa tine in conturarea ta ca personalitate. Cred ca suntem un milion de calitati si defecte, si ne oglindim diferit in fiecare persoana pe care o intalnim, iar in functie de rolul pe care il joaca sotul in povestiri , personajul feminin se muleaza, se adapteaza la toate situatiile (de fapt mi s-a parut ca oarecum peste tot apare ideea asta de a-i fi pe plac barbatului, ca o lectie din Cosmo de genul “cum sa-l cuceresti”, “cum sa fii sexy pentru el” si alte aberatii) si totusi, indiferent de cel de langa ea, femeia pare sa conduca, sa detina regulile jocului.
Cartea in sine mi s-a parut pe langa un
exercitiu de imaginatie (cum de altfel sunt toate cartile, doar ca asta parca
incita cititorul sa mearga mai departe, sa-si gaseasca propriile povesti), un
exercitiu de feminitate, oricare ar fi sotul, femeia ramane mereu feminina.
Citind, o sa descoperiti nenumarate astfel de pasaje.
Imi place la nebunie cand cartile vin spre
mine, cand dau peste scriitori despre care nu stiam nimic si care ma prind si
ma entuziasmeaza. In acelasi timp, atunci cand dau peste astfel de carti, care
ma captiveaza, am tendinta spre sfarsit sa trag de ele, sa aman ultima pagina,
si daca citind un Dickens de exemplu stii ca atunci cand te apuci de citit,
finalul e destul de departe…citind De-as
avea un sot cat o musca… stii ca
toata experienta asta a lecturarii o sa tina extrem de putin si desi esti
pregatit de la inceput, e ca la un spectacol foarte concentrat, de o ora sa
zicem, care te-a furat, te-a atras ca un magnet si deodata se termina, cortina
se trage, si tu trebuie sa te ridici si sa pleci, ramanand doar cu scurta si
frumoasa calatorie pe care ai facut-o cu ajutorul imaginatiei si al lui Hatice
pe care cu siguranta o voi mai citi.
Pana una alta, o sa ma imprietenescu cu o alta
scriitoare din Turcia. J
Si pentru ca sunt eu de treaba si pentru ca
vreau ca si altii sa se bucure de frumusetea asta de carte si pentru ca nimic
nu poate convinge mai mult decat cateva pasaje din carte:
«Dac-as fi sotia unui
negustor…in orele
in care soarele de amiaza ar incalzi salonul, as suna-o pe realizatoarea unui
program de radio cu vocea de privighetoare, i-as spune ca “sunt o doamna care
doreste sa-si pastreze anonimatul”-, pentru ca sotul meu este un negustor
vestit, nu mi-as putea da numele –si, acoperind receptorul telefonului cu o
batista curata, ca sa nu ma recunoasca nimeni, as incepe sa vorbesc fara
ascunzisuri. As povesti cu emotie si tremur in glas ca sotul meu nu vede
altceva in fata ochilor decat bani, ca toti cei din jurul meu, dar mai ales
fata portarului care sta la subsol, se uita la mine cu invidie, ca o cred in
stare de orice pentru a ajunge in locul meu si ca ,in adancul sufletului, ma
tem… Si uite asa, in final i-as spune deschis acelei prezentatoare cu voce
vesela ca sotul ma inseala. I-as spune si despre casetele pronografice gasite
in biroul lui. As spune: “Allah, ce lucruri dezgustatoare erau.” Prezentatoarea
nu mi-ar zice “Mai pe scurt, va rog” , pentru ca lucrurile dezgustatoare de pe
acele casete intereseaza pe toata lumea. Le-as spune milioanelor de ascultatori
de la radio ca pe casete sunt scene de sez cu animale, cu femei gravide,
homosexuali, lesbiene si, as spune rusinata, chiar si cu minori.
In tot acest timp, in mine s-ar naste o
speranta: poate un om tanar, singur, fara nadejde, sarac dar cu onoare, imi
aude si imi asculta la radio vocea tremuranda, o sa-si dea seama ca sunt o
femeie cu bani, cinstita, buna, la locul e, morala, si va cere numarul meu de
telefon de la aceasta prezentatoare cu vocea dulce ca sa ia legatura cu mine. Dac-as
fi sotia unui negustor, mi-as dori sa am multe lucruri care se pot cara, pentru
ca in ziua in care m-ar insela cu o fata cu patruzeci de ani mai tanara sa am
cu ce umple golul lasat de lipsa dragostei.»
Cum sa nu-ti placa Hatice? O ador!!!
De-as avea un sot cat
o musca….-Hatice
Meryem, traducere de Selciu Muslim, ed Allfa, Colectie: Strada Fictiunii
Contemporan
No comments:
Post a Comment