Placeri simple. De vacanta.

Poti sa petreci 2 saptamani in aceeasi rutina zilnica, sa faci aceleasi drumuri, sa te scoli la aceleeasi ora, sa vezi aceiasi oameni, in general sa faci un copy-paste al unei zile pentru celelalte 13. Sau poti sa pleci in concediu si fiecare zi sa fie altfel.

Da, in fiecare concediu pleci cu lectiile facute, stii care sunt cele mai interesante locuri, ai de bifat tot felul de atractii turistice.

Culmea e ca in fiecare concediu primesc cate o lectie, pana acum locurile care mi-au ramas cel mai mult in suflet nu au legatura cu faima lor, au fost locuri pe care le-am intalnit intamplator si care imi vin in minte instantaneu cand ma gandesc la o anumita tara. Sau nici macar n-au fost locuri, au fost momente sau lucruri simple pe care am reusit sa le vad altfel.

E ciudat ca trebuie sa te rupi de realitatea ta de zi cu zi ca sa observi ce puteai vedea si langa tine.

Am avut printre cele mai frumoase concedii, de fapt toate concediile mele sunt frumoase J. Si mi-am dat seama ca ce mi-a placut a fost de fapt starea aia de  bucurie care ai impresia ca nu vine din nimic, pentru ca de fapt vine din lucruri, locuri sau momente pe care de obicei le ignori cum ar fi:

- sa ma bucur ca vad turme intregi de oi pe munte, intr-un loc aproape pustiu si sa ma uit tamp de uimire si placere la ele (da, toata lumea a ras ca am stat sa ma uit fascinata la oite si sa fac zeci de poze dar nu ma mai saturam). Sa stau in mijlocul lor si sa vad cum se adapteaza la “noul obstacol”, cum se uita in ochii mei cu privirea lor blanda si prostuta si care devine si mai prostuta cand vad si aud un aparat foto.

-  sa beau pentru prima data in viata lapte de capra (culmea, de la magazin).

- sa imi comand o cafea din benzinarie, sa astept o porcarie d-aia la aparat si sa descopar cu uimire ca primesc o cafea la ibric, ce m-a intors instantaneu in Turcia.

- sa urc pe munte si sa ma opresc exact cand mai sunt cativa metri pentru ca devenise totul prea SF pentru mine, traseul se ingustase sau aproape disparuse iar frica mea de inaltime se activase la maxim. Dar sa ma duca el cu zaharelul si sa ma convinga pas cu pas ca mai e putin si e din ce in ce mai usor, pana m-am vazut in varful muntelui J.

- sa ma bucur de ceata si de nori la inaltimi mari si sa vad intr-o zi toate precipitatiile posibile.

- sa vad cum cresc rodiile, kiwi, mandarinele.

- sa fiu singura persoana dintr-un grup care nu intelege limba si sa ma bazez linistita pe prietenii mei.

- sa fiu extaziata de fiecare nou peisaj pe care-l vad si de fiecare poza pe care o fac (ma rog, asa cum se vede pe ecranul aparatului :D).

- sa imi intre apa in bocanci si sa nu-mi pese.

- sa mananc in restaurante mancaruri simple, de casa, si sa simt ca dintr-o data cunosc mai bine locurile alea.

- sa urc mult, mult, pana obosesc si sa vad orasele de sus, la apus, asa, ca un premiu binemeritat.

- sa vad un milion de pisici, in toate pozitiile posibile, pana si mancand pizza si paste si sa impart cu unele mancarea de la terasa.

- sa fiu oarecum dezamagita de un oras si pe urma sa descopar centrul vechi, ca o comoara bine ascunsa, si sa fie locul unde am mancat cel mai bine din tot concediul si unde m-am transportat inapoi in Turcia, desi nu era Turcia.

- sa merg mult cu masina si sa nu-mi mai fie rau (pentru cine are astfel de probleme Cocculine de la Boiron a facut minuni pentru mine).

- sa plec gandindu-ma ca iimi limpezesc gandurile in astea doua saptamani dar sa uit total de ele (ganduri) si sa-mi dai seama ca atunci cand ma intorc sunt aceleasi probleme dar vacanta nu e un ucigas al problemelor  mele.

-sa beau 5-6 beri diferite din locuri diferite si sa simt la fiecare prima inghititura un gust special si placut.

- sa ajung la o plaja care auzisem ca este superba, sa gasesc una destul de banala dar sa merg cativa metri mai incolo si sa gases o plaja superba cu pini, apoi una cu stanci, apoi una cu o insula si tot asa J.

- sa ma plimb pe strazi inguste, pe sosele inguste, totul sa fie stramt si totusi in jurul meu sa fie munti si mare, si verdeata, si ploaie si soare, totul la un loc, ca si cum locul ala ar incerca sa concentreze cat mai mult din frumusetea lumii.

- sa caut o pereche de sandale si sa gasesc spre sfarsitul vacantei .

- sa fim intampinati de doua ori de gazde diferite cu cate o sticla de vin, pe care sa o savuram pana la ultima inghititura.

- sa cautam un loc retras si placut intr-un oras aglomerat si galagios si sa-l gasim dar sa-l impartim cu niste pustiulici dornici de distractie si cu multa bautura. Adica sa renunti la liniste dar sa te simti bine si sa savurezi vinul ala bun primit in dar.

- sa stam noaptea pe stanci si sa ne uitam cazuti in melancolie la mare si la cum se reflecta luna in ea si totul sa ni se para magic. Sa ne ducem in acelasi loc ziua si sa vedem ca magia a disparut (pentru ca momentul conteaza mai mult decat locul).

- sa trecem printr-un loc care cu cateva zile in urma era “fara viata” si care intre timp a devenit super animat si “inmiresmat” cu mirosuri de peste si fructe de mare la gratar, in care fanfara canta si se vinde levantica, si lumea se indoapa cu tot ce apuca din bunatatile de acolo.

- sa ne lasam imbiati de o localnica producatoare si vanzatoare la marginea drumului si sa ne saturam din gustat de tot felul de lucruri, de la vin, la lichior de cirese si mandarine, si sa cumparam lucruri inutile dar care ne-au facut sa ne simtim bine J.

- sa descopar fructe ciudate cum ar fi jujubele (si la o saptamana dupa ce ma intorc sa le gasesc si la o prietena si la inca o saptamana sa vad chiar un reportaj despre cum se adapteaza la noi jujubele astea si mai mult, cum pot fi aclimatizate rodiile si kiwi).

- sa vad cel mai frumos peisaj ever seara, pe o zi ploioasa (si sa nu-mi iasa nimic in poze, asta nu a fost placut), sa vad cum ceata si albastrul serii dau o alta fata orasului de sus, care se vede mic si aprins de luminite, si sa trec in acelasi loc ziua. Sa constat ca desi imi ies pozele, farmecul nu mai e acelasi si ca unele lucruri le pastrezi doar in amintire.

- sa stau intr-o cabanuta la munte si sa fiu intampinata la orice ora de o pisicuta simpatica si tupeista.

- sa dorm la mansarda, sa aud toata noaptea cum ploaia bate in geam si vantul suiera si sa visez chestii legate de sfarsitul lumii.

- sa descopar inca o tara in care alimentele de la magazin nu au e-uri mai deloc.

- sa ma conving inca o data ca engleza nu e limba cu care te descurci oriunde, asa cum cred toti si sa gasesc pana si in limbi care mi se par total straine cuvinte identice cu cele romanesti.

- sa fiu in fiecare zi in alt loc.

- sa mananc o inghetata de fragi extraordinara si pentru prima data inghetata de smochine.

- sa bag in mine numai uscaciuni pe drum si sa tanjesc dupa o mancare calda, pe care s-o mananc cu si mai mare pofta seara.

- sa nu ma intepe nici o albina J.

- sa vad peisaje care imi amintesc de Lord of the Rings.

- sa vad cea mai albastra apa.

- sa ajung intr-un loc care sa mi se para raiul pe pamant. Sa ma pierd printre lacuri si cascade, poduri de lemn, flori care mai de care mai frumoase, si provocarea cea mai mare, sa incerc sa ignor puhoiul de turisti.

- sa vreau ca ziua sa aiba 48 de ore.

- sa ploua aproape in fiecare zi dar niciodata toata ziua.

Sa-mi dau seama ca atunci cand sunt in concediu sunt prezenta in viata mea 100%, ca uit de ganduri si probleme, ca traiesc doar ce se intampla atunci si ca sunt printre putinele momente in care simturile mele se ascut in mod magic, in care vad totul mult mai atent, gusturile mi se dezvolta si totul pare mai real. Sa vreau sa prelungesc trairea asta si in viata de zi cu zi. J

Restaurant Hunyadi Csarda -Sf Gheorghe, Covasna

Articolul asta ar fi trebuit sa-l scriu cu vreo doua luni in urma dar am tot amanat. Nu am nici un interes sa fac publicitate acestui local, in afara de faptul ca poate la un moment dat cineva va fi in aceeasi situatie in care am fost eu si prietenii mei, mai exact prin Sfantu Gheorghe, Covasna, in cautarea unui loc in care sa mananci bine.

Pentru ca am avut parte de o cina pe jumatate imbucuratoare in Balvanyos, la cel mai mare restaurant din zona, nu mai stiu cum se numeste dar sunt atat de putine si unul singur mare (ciorbele si afinata au fost delicioase si ne-au creat mari asteptari pentru felul doi care a fost o mare dezamagire-toata mancarea rece iar legumele la gratar crude; faptul ca ai restaurantul plin chiar nu e o scuza ca sa iti servesti clientii cu mancare rece sau nefacuta) si pentru ca veneam dupa un drum forestier in care am cam bajbait si am ratat unele obiective turistice, meritam sa ne delectam cu bucate alese. Am decis sa mancam in Sfantu Gheorghe.

 Dupa cautari pe net sau pur si simplu la nimereala, dand peste restaurante inchise sau prea dubioase ca sa zabovim acolo, ne-a iesit in cale un mic restaurant care nu promitea mare lucru, fiind amplasat langa o parcare de camioane, pe marginea drumului. S-au dus doi dintre noi in inspectie ( dupa cateva restaurante verificate de toti deja ne scazuse entuziasmul) iar solii nostri s-au intors cu recomandari din partea celor care luau masa in acel local, asa ca fiind destul de infometati si avand asigurarile altor clienti am zis sa mancam.

Zis si facut. Numai ca meniul m-a cam dezumflat. Daca sunteti vegetarian sau mancati carne foarte rar, e destul de greu sa gasiti ceva de comandat in afara de garnituri. Ciorbele sunt extraordinare dar toate au carne, va mai salveaza pestele si mamaliga cu branza, garniturile asa cum spuneam, salatele si dulciurile. Am salvat bonul ca sa am numele mancarurilor si preturile (avand in vedere ca era sf lui oct-incep nov e posibil sa se fi schimbat putin).  Pana la urma toata lumea si-a comandat ciorbe in afara de mine, asa ca m-am cam plictisit si mi-am potolit foamea cu niste paine cu smantana, cat au mancat ceilalti. Aaa, si cu niste bere Harghita. Am uitat sa spun ca preturile aici sunt fenomenale, mai ales daca vii din Bucuresti. Pe bere am dat 3 lei, palinca 3.5.

Sa trecem peste ciorbe, oricum n-am gustat decat putin din ciorba de varza care era foarta buna, acrita cu zeama de varza, chiar foarte gustoasa, servita cu smantana si hrean ras (preturi: ciorba de fasole-8.5 lei; supa gulas-9.5 lei; supa cu zeama de varza 9 lei).

La felul doi a fost festin, pentru ca majoritatea mancarurilor alese de noi erau de fapt ca un meniu, continand o portie de carne, o garnitura si o salata (in unele cazuri salata si garnitura erau la alegere, in altele garnitura impusa). Am gustat cam de la toata lumea, cum fac de obicei.

Pui cu marar si smantana (15 lei), pe mine nu m-a atras pentru ca ma gandeam la un piept de pui fara gust, eventual si fiert (deja imi suna a mancare de spital) si nu-mi imaginam cum o smantana si 3 fire de marar ar salva mancarea. Nici vorba, si bine ca n-am avut dreptate, nu stiu care e secretul lor dar aceasta mancare era foarte, foarte gustoasa, iar mararul dadea un gust aparte, probabil ca era de gradina, habar n-am, sau poate pentru ca erau putine ingrediente gustul era mai potentat. Foarte, foarte bun.

Tocanita Csard (14.5 lei). Pe asta n-am s-o comentez, in general nu-mi plac mancarurile de genul asta, probabil ca e o regina a tocanitelor.

Muschiulet a la Gyergyo (21 lei). Pe langa muschiul de porc, avea si salata (la alegere parca) si niste cartofi foarte foarte buni, umpluti cu cascaval si inca ceva, din pacate nu mai tin minte ce, dar oricum, extrem de gustosi.

Tadam…ce mi-am comandat eu: rulada de pui cu prune (21 lei). Si aici aveam garnitura si salata incluse in pret, ambele la alegere. Am luat niste muraturi si cartofi taranesti (nu mai tin minte sigur dar cred ca asta era denumirea). Cartofii erau preparati diferit de cum se fac prin Bucuresti si alte locuri, f f gustosi, rasi, amestecati cu ceapa si un condiment special pe care nu l-am detectat si caliti iar combinati cu muraturile chiar nu erau gretosi. Cat despre rulada….piept de pui umplut cu prune uscate, multe, multe. Pentru mine a fost prea multa carne, 2 bucati mari, asa ca am impartit in stanga si-n dreapta.

Peste si mamaliga cu branza, iar nu mai stiu ce tip de peste era, oricum era gustos, iar mamaliga arata super, cu capac, iar branza pusa la mijloc. Pe bon imi apare platou asortat-19 lei, probabil ca astea sunt dar nu bag mana in foc.

Am aflat ca restaurantul este o afacere de familie iar mama celui care ne-a servit face mancarurile acestea gustoase. Pentru ca atunci era inca destul de cald am stat la terasa dar am facut si un tur inauntru, unde este o incapere mare pentru fumatori (astept cu nerabdare ziua in care sa fie fumatul interzis sau sa aiba fumatorii cat spatiu au acum nefumatorii :D), in stil haiducesc asa, si o incapere mai mica dar mai stilata, foarte calda, pentru nefumatori. Camera aia as asocia-o cu femeile, chiar parea o camera dintr-o casa, un spatiu intim si dragut, dar clar feminin.

A fost o descoperire placuta, si pentru buzunarele, si pentru burtile noastre, un loc primitor pe care il recomand cu drag oricui vrea sa manance bine la preturi mai mult decat decente, si cu o atmosfera primitoare. Poate ca asta e secretul, ca este o afacere de familie si atunci angajatii isi dau mai mult interes ca treaba sa mearga bine. Sincer, in Bucuresti gasesc din ce in ce mai rar locuri in care cei care servesc sa se comporte civilizat, ce nu inteleg oamenii astia e ca nu ma pierd doar pe mine ca si client, dar si o parte din cei carora le-as fi recomandat locul daca as fi fost multumita , ca vorba aia, word of mouth e cea mai buna reclama si daca pe mine ma convinge ceva/ cineva clar dau vestea mai departe J.

Street food Istanbul

Istanbul este un oras impresionant din toate punctele de vedere, foarte aglomerat, haotic pe alocuri, plin de istorie dar si modern in acelasi timp, un oras care nu traieste in trecut. Cand vine vorba de mancare insa, traditia are un cuvant greu de spus. Bucataria turceasca este proaspata, naturala, condimentata, simpla si in acelasi timp surprinzatoare. Nu va lasati pacaliti de aparenta banalitate a unor feluri de mancare.

Daca nu aveti timp sau bani sa mancati mereu la restaurant,  Istanbul este locul unde puteti gusta de pe strada cam orice. Sunt nenumarate tarabe cu porumb fiert sau copt, castane coapte, covrigi. 

Exista de asemenea tarabe cu dulciuri specific turcesti (ca de exemplu tulumba, un desert din aluat prajit si insiropat).

In Istanbul trebuie neaparat sa gustati inghetata. Aroma este deosebita iar textura cu totul speciala, datorita ingredientelor folosite: salep ( o faina obtinuta din macinarea bulbilor de orhidee) si mastic (o rasina obtinuta din arborele de mastic). Nu v-ati  fi imaginat ca inghetata se poate intinde ca o guma de mestecat, nu-i asa? Si de cele mai multe ori, inghetata vine la pachet cu un mini spectacol oferit de catre vanzatori, care vor face sa apara si sa dispara cornete si bucati imense de inghetata sub ochii uimiti ai turistilor. Tot pentru iubitorii de dulciuri, in zona Sultanahmet puteti cumpara Osmanli macun, un fel de zahar ars, in culori puternice, care mi-au amintit de ciubucurile din copilarie.

Uitati de sucuri imbuteliate, in Istanbul sunt la tot pasul tonete cu fructe proaspete ce urmeaza sa fie transformate in sucuri delicioase, de obicei de grapefruit, portocale sau rodii, dar exista si magazine speciale unde varietatea de sucuri naturale este de-a dreptul ametitoare: morcov, kiwi, pepene galben, pepene rosu, ananas, mere, gutui etc. Pentru prima data am baut suc de pepino, un fruct foarte racoritor, ce mi s-a parut o combinatie intre castraveste si pepene galben.

Dar toate acestea sunt simple gustari, daca vreti sa va potoliti foamea pe o perioada mai lunga si totusi nu aveti timp sa mancati la restaurant, tonetele cu kebab sunt alegerea potrivita. De obicei puteti alege intre trei tipuri de carne: pui, miel si vita care sunt asezonate la alegere cu castraveti cruzi sau acri, rosii, ardei iute, varza. Da, lipsesc cartofii prajiti. J

Pestele si fructele de mare ocupa un loc special in bucataria turceasca iar in Istanbul nu le gasiti numai in restaurante ci si pe strazi. La baza podului Galata, in niste barci ce noaptea stralucesc in lumini multicolore si te duc cu gandul mai degraba la un oras chinezesc, se prepara peste la gratar, servit in sendvisuri imense. Spectacolul face toti banii, cei ce pregatesc pestele stau in barcile acelea, la care numai uitandu-te cum se leagana, te ia cu ameteala, iar de pe uscat o alta persoana preia sendvisul. Tot in zona podului Galata sunt si tonete cu zeama de varza la pahar sau muraturi, foarte gustoase.  Iar pe pod pescarii vand marfa proaspat prinsa asa ca puteti cumpara peste, fructe de mare sau daca sunteti pasionati de pescuit chiar unelte de pescuit.

Fie ca alegeti sa va potoliti foamea mancand la restaurant, fie pe strada, Istanbul este un oras al aromelor, care va imbie la orice pas cu tentatii culinare greu de uitat.
articol publicat si in foodstory.ro

Tallinn -experiente culinare

Pentru cine a fost in Riga,Tallinn este un oras destul de scump, asa ca si pentru mancare veti plati mai mult. Si totusi preturile din Tallinn sunt mult mai ok decat cele ale vecinilor din Helsinki, care de multe ori se aprovizioneaza cu bautura si nu numai din Tallinn. Nu uitati de Lido, restaurant cu mancare buna si variata, cu preturi foarte bune.

 In centrul vechi va intampina fetele de la Olde Hansa cu migdale cu diferite arome (afumate, cu piper, cu ierburi, cu usturoi, scortisoara), pe care le puteti cumpara la cornet sau saculet.  Preferatele mele sunt cele cu zahar si scortisoara.

Olde Hansa este un local caruia orice turist trebuie sa-I treaca pragul. Preturile sunt destul de piperate, e adevarat, insa merita. Aici veti gasi mancaruri si bauturi ce pastreaza retete medievale iar localul are un aer vechi, ce aminteste de acele vremuri. Exista trei tipuri de bere: cu scortisoara, miere si ierburi. Mancarea este variata si puteti alege diverse platouri, meniuri cu peste, carne de porc, etc. Eu am incercat pate de pui dupa o retea traditional, cu dulceata de ceapa si muraturi (am fost surprinsa sa descopar printre muraturi mere) si cel mai fin desert pe care l-am mancat vreodata a fost budinca de trandafiri de la Olde Hansa.

Este ciudat sa vorbesti despre un oras descriind numai mancarea pe care o gasesti acolo, pentru ca pana la urma gustul ne este influentat si de atmosfera locului, de povestile pe care le are localul unde alegem sa mancam, ospitalitatea gazdelor etc.

Daca ajungeti in Tallinn nu trebuie sa ocoliti nici Beer House, o berarie cu nenumarate tipuri de bere, cateva sortimente produse chiar de ei. In cazul in care nu mai gasiti locuri la terasa, considerati-va norocosi si indrazniti sa intrati, inauntru atmosfera este extraordinara, dupa ce treceti de prima incapere veti ajunge intr-un  loc deosebit, ce imita o strada cu casute (anumite mese chiar sunt amplasate in casute).

Desigur, exista multe alte localuri cu mancare buna, majoritatea fiind de altfel incluse in ghidul orasului.

Locuitorii tarilor baltice sunt mari consumatori de peste, iar in supermarketuri veti gasi la raionul de bauturi alcoolice pungute cu pesti uscati, care se consuma ca o gustare, alaturi de bere.

Atat in Tallinn cat si in Riga gasiti cam aceleasi feluri de mancare, cu o puternica influenta ruseasca, iar daca sunteti pasionat de gastronomie nu uitati sa cumparati o carte de bucate cu retele locale, pentru a reda acasa mancarurile pe care le-ati descoperit.

Inainte sa plecati, nu uitati sa dati o raita prin supermarketuri pentru a va aproviziona cu produse tipice. Letonii si estonii au marcile lor de dulciuri iar Laima (Letonia) si Kalev (Estonia) amintesc de Bucuria, atat la gust cat si din punct de vedere al diversitatii produselor.

Tarile baltice sunt din punct de vedere culinar o experienta care invaluie treptat turistul roman, nu socheaza prin gusturi ci mai degraba completeaza, de multe ori putandu-se intalni mancaruri aproape identice ca si ingrediente si gust cu cele romanesti, diferenta venind insa din anumite sosuri, condimente sau legume pe care poate nu ne-am fi asteptat sa le gasim acolo. Mi-au lasat impresia ca sunt mai inventivi si mai jucausi decat romanii cand vine vorba de mancare, ca o reteta poate fi mereu adaptata.

Riga - experiente culinare

Daca va place sa luati masa in oras cand plecati in concediu dar de multe ori va sperie preturile din restaurante sau terase, Riga o sa va surprinda in mod placut. Este un oras care te imbie cu mancaruri variate la preturi mai mult decat acceptabile. Fie ca preferati sa va indulciti cu o prajitura in konditoreia (inseamna cofetarie in letona), fie ca alegeti sa leneviti la o terasa sau un restaurant, veti avea de unde alege din multitudinea de produse.

Bucataria letona are puternice influente rusesti, poloneze si germane iar mancarurile lor sunt foarte satioase si de obicei contin carne de porc sau de vita. De asemenea pestele este des intalnit. Ciorbele si supele sunt nelipsite, intr-o varietate care va va uimi. De altfel, in gara exista o terasa specializata in supe si ciorbe. Cea mai buna ciorba pe care am mancat-o vreodata a fost ciorba cu varza acra de la Melnais Kakis (Pisica Neagra) la care am primit separat bucatele de cartofi fierti, smantana si ceapa taiata fin. De obicei folosesc ceapa in ciorba doar pentru a da aroma, nu-mi place gustul ei fiert, asa ca acest mod de a servi ciorba a fost o descoperire placuta si binevenita. Usturoiul proaspat, adaugat inainte de servire este de asemenea foarte des folosit in bucataria letona, inclusiv la ciorbe.

E adevarat ca nu suna prea tentant sa consumi o ciorba calda vara. Exista insa diverse tipuri de supe si ciorbe reci, foarte gustoase si racoritoare (supa de sfecla rosie, de castraveti).

Restaurantele Lido, care se gasesc atat in Riga cat si in Tallinn, sunt o alternativa excelenta la multitudinea de terase. Aici gasesti mancaruri traditionale, incepand de la supe si ciorbe la specialitati din carne, vegetariene, dulciuri.

Letonii iubesc lactatele. Au multe sortimente de branza cu ierburi sau diverse condimente, chefir (simplu sau aromat).

Riga te imbie cu muzica, chihlimbar, oameni frumosi (letonii sunt printre cei mai frumosi europeni J) si mancare buna. In centrul orasului terasele se intrec in oferte si concerte pentru a atrage turistii. Pe strada sau in magazine se gaseste Kvass,  o bautura racoritoare obtinuta de obicei din fermentarea painii de secara (seamana oarecum cu Coca-Cola la gust); cel mai bun Kvass il gasiti in piata, amplasata in locul vechilor hangare de Zeppelin. Kvass-ul nu este insa singurul motiv pentru care merita sa ajungeti in piata: pe langa tarabe cu fructe si legume, suveniruri mult mai ieftine decat in centrul orasului, gasiti produse lactate, mancare gatita,  peste si mezeluri, dulciuri traditionale,  toate foarte gustoase.  

Letonii au multe sortimente de bere - gasiti bere blonda, bruna, rosie – si se mandresc cu Riga Black Balsam, un digestiv amarui cu gust interesant si puternic, folosit si in medicina traditionala pentru tratarea racelilor sau a problemelor digestive.

De asemenea, in Letonia painea neagra este foarte apreciata. Rupjmaize este foarte gustoasa si o gasiti la orice supermarket si chiar in magazinele duty-free.

articol publicat si in foodstory.ro

Mancarea poloneza

Are puternice influente din bucataria ruseasca, nemteasca si ucraineana. Ingredientele principale sunt cartofii, varza, sfecla rosie, carnea, castravetii, ciupercile si cerealele (hrisca, orz, grau, secara).Supele si ciorbele nu lipsesc din bucataria poloneza si sunt foarte variate ca gust si consistenta, de la o zeama limpede pana la supe groase, cu multe ingrediente, ce pot tine loc si de fel principal. Printre cele mai populare sunt zurek (ciorba acra cu ou si carnat), barszcz czerwony, bors cu sfecla rosie care este servit simplu sau cu uszka (niste coltunasi foarte asemanatori cu pierogi), zupa ogórkowa, o supa cu castraveti murati, zupa grzybowa cu ciuperci dar si ciorba de burta ( flaki), de varza acra, de ciuperci, de macris, cartofi. Supele reci-consumate mai ales vara- sunt foarte racoritoare si lejere. Chlodnik este o supa dulce-acrisoara ce are la baza sfecla rosie si castraveti acri.

Ciupercile de padure sunt folosite des de catre polonezi in supe, sosuri, feluri principale si dau un gust senzational mancarurilor, spre deosebire de ciupercile champignon care au invadat pietele si supermarketurile romanesti. In Cracovia am mancat o supa-crema de ciuperci foarte gustoasa, cu bulgarasi din piure de cartofi.

Pierogi sunt asemanatoare coltunasilor nostri si se regasesc peste tot: in supe, ca fel principal, la desert, fierte, prajite, la cuptor. Cele fierte mi s-au parut cele mai putin gustoase. Umpluturile depind de imaginatia bucatarului, insa cel mai des intalnite sunt varza si/sau ciuperci, cartofi cu branza si ceapa (ruskie pierogi), carne, iar ca desert branza dulce, diferite dulceturi sau fructe. Pierogi trebuie servite cu sos, le potenteaza gustul si puteti obtine combinatii interesante (sos de ciuperci, de marar, de mustar cu miere etc).

Placki ziemniaczane, un fel de clatite din cartofi, sunt foarte usor de preparat, prima data am mancat la un prieten care se intorsese din Polonia. Placki sunt practic cartofi rasi, la care se adauga ou, ceapa tocata, condimente iar apoi se prajesc in ulei. Se servesc de obicei cu sos de ciuperci.

O alta mancare traditionala este Bigos, denumita si Tocana Vanatorului, are de obicei ca ingrediente varza dulce si acra, ciuperci, bucati de carne si carnati, reteta difera insa in functie de regiune.

Este destul de greu sa gasesti un fel de mancare care sa nu contina carne. Mancarurile sunt consistente, satioase, contin in general carne de porc. Se stie ca in Polonia iernile sunt geroase iar de multe ori si vara temperaturile sunt destul de scazute, asa ca meniul raspunde necesitatilor organismului in astfel de conditii. Pestele se regaseste in meniurile traditionale de sarbatori dar si ca aperitiv: peste marinat, afumat, in salate alaturi de diverse legume, la cuptor, prajit, in supe. Carnea de rata este mult mai folosita decat in bucataria romaneasca. O delicatesa pe care am mancat-o in Varsovia este rata cu cartofi si dulceata de merisor.
Am fost norocoasa sa vad orasul Gdansk insotita de Magda si Walter, un cuplu foarte simpatic cu care ne-am imprietenit si care ne-a vandut multe ponturi pe care nu le gasiti in ghidurile turistice (de altfel exista multe atractii turistice la distante relativ mici de Gdansk asa ca daca aveti de gand sa vizitati acest oras superb interesati-va inainte, noi eram inarmati cu ghiduri care din pacate nu prea punctau si atractiile din jurul orasului). Magda ne-a pregatit un fel de mancare traditional, ma asteptam sa fie ceva specific, mi-a spus ca este foarte popular si cand ni l-a servit, surpriza…Kotlet schabowy, snitel de porc alaturi de cartofi natur, serviti cu Mizeria, o salata foarte gustoasa de castraveti cu smantana.

Desigur, ideal este sa iei masa in oras, unde sa te desfeti cu delicioasele mancaruri poloneze, insa in cazul in care nu stati prea bine cu finantele exista fast-food-uri unde pe langa hamburger puteti gasi pierogi si zapiekanka, o bagheta cu branza, ciuperci, carne si ketchup, apreciata atat de localnici cat si de turisti.
De asemenea lantul de magazine Biedronka (gargarita) este o alegere buna, este adevarat ca nu exista o varietate mare de produse dar au preturi foarte bune si in plus va puteti aproviziona si pentru intoarcerea acasa cu pierogi semipreparate, vodka Zubrowka , dulciuri Wavel, mezeluri si branzeturi. Si foarte multe supe la plic, care da, nu sunt sanatoase, dar sunt adaptate bucatariei poloneze, asa ca daca v-au ramas intiparite gusturile de jurek sau bors de sfecla le puteti achizitiona.

Polonezii sunt indragostiti de dulciuri si pe langa prajiturile traditionale sunt mari consumatori de inghetata si de…gauffre. Atat de mult incat au tarabe cu gauffre cu nenumarate toppinguri cu gem, frisca, crème, fructe. Am cumparat o singura data, ademenita de pofta cu care mancau toti in jurul meu, nu am simtit insa nevoia de a repeta aceasta experienta, pentru ca m-am lacomit si am luat o gauffre cu dulceata si frisca (cum de altfel mancau majoritatea), simtindu-ma apoi ca si cum as fi mancat un kg de zahar.
Cele mai populare bauturi alcoolice sunt berea si vodka insa daca doriti sa incercati ceva tipic trebuie sa gustati miod. Miod este o bautura specifica, obtinuta din miere de tei fermentata si consumata inca din Evul Mediu, cand pe teritoriul Poloniei nu se cultiva vita de vie. Exista mai multe tipuri de miod, clasificate in functie de raportul miere/apa.

Un sfat pe care l-as da tuturor persoanelor care calatoresc intr-o tara straina (sau chiar si in Romania dar intr-o zona cu mancare mult diferita de cea a zonei unde traiesc) este sa se intereseze care sunt mancarurile specifice si sa experimenteze apoi cat mai mult. Puteti ruga localnicii sa va recomande restaurante cu mancaruri traditionale la preturi acceptabile (cele din ghiduri au de obicei preturi destul de piperate). Si comandati mereu alte mancaruri, gustati de la prieteni, asa va veti putea lauda ca ati incercat mult mai multe mancaruri si veti descoperi gusturi noi, pe care poate nu aveati curajul sa le incercati (desi bucataria poloneza nu este una care sa socheze prin asocierea de ingrediente).

Polonia este o experienta turistica si culinara minunata iar varietatea bucatariei depinde atat de regiune cat si de localul unde mancati, in general fiecare cautand sa se diferentieze de concurenta, nu numai prin modul de servire, design etc cat si prin personalizarea unor retete de altfel traditionale.

(articol publicat si in foodstory.ro)

Despre calatorii in strainatate

Initial aveam de gand sa pun titlul articolului “Despre calatorii”, doar ca vreau sa scriu despre cele in alte tari si schmbarile pe care le aduc ele in modul nostru de a vedea lucrurile.

Asta nu inseamna ca nu-mi place sa calatoresc in Romania, doar ca prefer ca atunci cand am un concediu de 1-2 saptamani (visez sa-mi permit mai mult J ), sa plec in strainatate.

Ador calatoriile. Calatoriile si fotografia, mi-as petrece toata viata calatorind in jurul lumii si fotografiind tot ce vad. Cu o noapte inainte sa plec  undeva , cosmarul meu e ca as putea sa uit aparatul. L-am uitat o singura data, intr-o excursie de o zi pe la Sinaia, pe un drum superb, care trebuie vizitat anume la sfarsitul lui octombrie si am ramas doar cu pozele cu telefonul, si  inca o data l-am lasat in pensiune pe la Cheia intr-o iarna, dupa ce cu o zi inainte mersesem pe malul unui rau si era sa-mi lovesc de cateva ori aparatul. Am ratat o padure superba, care arata ca in filmele chinezesti, si sunt convinsa ca de oricate ori m-as duce nu ar mai fi asa cum era atunci.

Imi place la nebunie sa calatoresc in afara. Haha, probabil unii ar spune: “Cui nu-i place?” Cu uimire am aflat ca exista multe persoane in jurul meu , persoane tinere si pe care le consideram foarte deschise, si care aproape stiu pe dinafara Romania, si care spun ca nu vad de ce ar pleca in alta tara cand sunt atatea lucruri de vazut sau ca le este teama ca nu s-ar descurca, desi in viata de zi cu zi sunt niste oameni cu initiativa, energici, sociabili.

Mhhhh, pai sa vedem.  In primul rand e pregatirea de concediu, cauti informatii, chiar daca  nu esti genul care planifica pana in cel mai mic detaliu, tot te interesezi despre principalele atractii turistice, cauti cazare, ce se mananca pe acolo etc. Apoi drumul: fie ca pleci cu avionul (ajungi mai repede si vezi totul de dincolo de nori, mai pierzi niste timp prin aeroport si daca ai ghinion iti gasesc tot felul de dubiosenii prin bagaje), fie ca pleci cu masina (opresti unde ai chef si astfel, vezi mai multe locuri) sau cu trenul (care face mult, e drept, dar are farmecul lui si in plus mai intri in vorba cu oameni de prin alte parti) sau doamne fereste cu autocarul (nu as mai repeta experienta asta dar sunt convinsa ca pentru unii nu e nici o problema sa stea atintiti intr-un scaun ore in sir). Cam toata lumea are patanii de pe drum.

Apoi  ajungi. Nu-ti dai seama daca e cum te asteptai, sau mai bine sau mai rau. Asa ca iti lasi bagajele si incepi sa hoinaresti, sa te pierzi in locul ala, sperand ca o sa-l simti ca si cum i-ai apartine. Recunosc ca nu-mi plac plecarile de weekend in afara, poate doar in Bulgaria pentru ca e foarte aproape, in rest imi place sa stau cel putin 3 nopti intr-un loc. Multi dintre cei care ma cunosc au impresia ca am cele mai frumoase concedii, ca-mi aleg destinatii mai “exotice” fata de restul . Adevarul e ca mi-a placut fiecare loc pe care l-am vizitat, fara exceptie. Cred ca cel mai mult conteza cu cine vizitezi locul respectiv, si asteptarile pe care le ai. Sau mai bine zis sa nu ai asteptari, sa-ti dai voie sa fii uimit si sa te bucuri de tot ce te inconjoara, sa te bucuri ca ai ocazia sa vezi oameni/ locuri/mancare etc altfel decat acasa, sa inveti ca “diferit” e un cuvant si o stare ok.

Mi-as dori ca toti oamenii sa aiba parte macar de o calatorie in afara in viata lor (si cand te gandesti ca multi nu au posibilitatea nici macar sa iasa din satul lor…).

Nu cred ca succesul unei calatorii sta in super planificare, pana la urma concediul=libertate si locurile necunoscute exista tocmai pentru a fi descoperite.  Si in plus, din experienta pot spune, cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in calatoriile mele nu erau cele foarte populare, cele mai frumoase stradute de multe ori nu existau in ghidurile turistice si erau aproape pustii, cea mai gustoasa mancare am mancat-o in locuri unde nu m-as fi asteptat.

Calatoriti, calatoriti, calatoriti! J