Poti sa petreci 2 saptamani in aceeasi rutina
zilnica, sa faci aceleasi drumuri, sa te scoli la aceleeasi ora, sa vezi
aceiasi oameni, in general sa faci un copy-paste al unei zile pentru celelalte
13. Sau poti sa pleci in concediu si fiecare zi sa fie altfel.
Da, in fiecare concediu pleci cu lectiile
facute, stii care sunt cele mai interesante locuri, ai de bifat tot felul de
atractii turistice.
Culmea e ca in fiecare concediu primesc cate o
lectie, pana acum locurile care mi-au ramas cel mai mult in suflet nu au
legatura cu faima lor, au fost locuri pe care le-am intalnit intamplator si
care imi vin in minte instantaneu cand ma gandesc la o anumita tara. Sau nici
macar n-au fost locuri, au fost momente sau lucruri simple pe care am reusit sa
le vad altfel.
E ciudat ca trebuie sa te rupi de realitatea ta
de zi cu zi ca sa observi ce puteai vedea si langa tine.
Am avut printre cele mai frumoase concedii, de
fapt toate concediile mele sunt frumoase J. Si mi-am dat seama ca ce mi-a
placut a fost de fapt starea aia de bucurie
care ai impresia ca nu vine din nimic, pentru ca de fapt vine din lucruri,
locuri sau momente pe care de obicei le ignori cum ar fi:
- sa ma bucur ca vad turme intregi de oi pe
munte, intr-un loc aproape pustiu si sa ma uit tamp de uimire si placere la ele
(da, toata lumea a ras ca am stat sa ma uit fascinata la oite si sa fac zeci de
poze dar nu ma mai saturam). Sa stau in mijlocul lor si sa vad cum se adapteaza
la “noul obstacol”, cum se uita in ochii mei cu privirea lor blanda si prostuta
si care devine si mai prostuta cand vad si aud un aparat foto.
- sa
beau pentru prima data in viata lapte de capra (culmea, de la magazin).
- sa imi comand o cafea din benzinarie, sa
astept o porcarie d-aia la aparat si sa descopar cu uimire ca primesc o cafea
la ibric, ce m-a intors instantaneu in Turcia.
- sa urc pe munte si sa ma opresc exact cand
mai sunt cativa metri pentru ca devenise totul prea SF pentru mine, traseul se
ingustase sau aproape disparuse iar frica mea de inaltime se activase la maxim.
Dar sa ma duca el cu zaharelul si sa ma convinga pas cu pas ca mai e putin si e
din ce in ce mai usor, pana m-am vazut in varful muntelui J.
- sa ma bucur de ceata si de nori la inaltimi
mari si sa vad intr-o zi toate precipitatiile posibile.
- sa vad cum cresc rodiile, kiwi, mandarinele.
- sa fiu singura persoana dintr-un grup care nu
intelege limba si sa ma bazez linistita pe prietenii mei.
- sa fiu extaziata de fiecare nou peisaj pe
care-l vad si de fiecare poza pe care o fac (ma rog, asa cum se vede pe ecranul
aparatului :D).
- sa imi intre apa in bocanci si sa nu-mi pese.
- sa mananc in restaurante mancaruri simple, de
casa, si sa simt ca dintr-o data cunosc mai bine locurile alea.
- sa urc mult, mult, pana obosesc si sa vad
orasele de sus, la apus, asa, ca un premiu binemeritat.
- sa vad un milion de pisici, in toate
pozitiile posibile, pana si mancand pizza si paste si sa impart cu unele
mancarea de la terasa.
- sa fiu oarecum dezamagita de un oras si pe
urma sa descopar centrul vechi, ca o comoara bine ascunsa, si sa fie locul unde
am mancat cel mai bine din tot concediul si unde m-am transportat inapoi in
Turcia, desi nu era Turcia.
- sa merg mult cu masina si sa nu-mi mai fie
rau (pentru cine are astfel de probleme Cocculine de la Boiron a facut minuni
pentru mine).
- sa plec gandindu-ma ca iimi limpezesc
gandurile in astea doua saptamani dar sa uit total de ele (ganduri) si sa-mi
dai seama ca atunci cand ma intorc sunt aceleasi probleme dar vacanta nu e un
ucigas al problemelor mele.
-sa beau 5-6 beri diferite din locuri diferite
si sa simt la fiecare prima inghititura un gust special si placut.
- sa ajung la o plaja care auzisem ca este
superba, sa gasesc una destul de banala dar sa merg cativa metri mai incolo si
sa gases o plaja superba cu pini, apoi una cu stanci, apoi una cu o insula si
tot asa J.
- sa ma plimb pe strazi inguste, pe sosele
inguste, totul sa fie stramt si totusi in jurul meu sa fie munti si mare, si
verdeata, si ploaie si soare, totul la un loc, ca si cum locul ala ar incerca
sa concentreze cat mai mult din frumusetea lumii.
- sa caut o pereche de sandale si sa gasesc
spre sfarsitul vacantei .
- sa fim intampinati de doua ori de gazde
diferite cu cate o sticla de vin, pe care sa o savuram pana la ultima
inghititura.
- sa cautam un loc retras si placut intr-un
oras aglomerat si galagios si sa-l gasim dar sa-l impartim cu niste pustiulici
dornici de distractie si cu multa bautura. Adica sa renunti la liniste dar sa
te simti bine si sa savurezi vinul ala bun primit in dar.
- sa stam noaptea pe stanci si sa ne uitam
cazuti in melancolie la mare si la cum se reflecta luna in ea si totul sa ni se
para magic. Sa ne ducem in acelasi loc ziua si sa vedem ca magia a disparut
(pentru ca momentul conteaza mai mult decat locul).
- sa trecem printr-un loc care cu cateva zile
in urma era “fara viata” si care intre timp a devenit super animat si “inmiresmat”
cu mirosuri de peste si fructe de mare la gratar, in care fanfara canta si se
vinde levantica, si lumea se indoapa cu tot ce apuca din bunatatile de acolo.
- sa ne lasam imbiati de o localnica
producatoare si vanzatoare la marginea drumului si sa ne saturam din gustat de
tot felul de lucruri, de la vin, la lichior de cirese si mandarine, si sa
cumparam lucruri inutile dar care ne-au facut sa ne simtim bine J.
- sa descopar fructe ciudate cum ar fi jujubele
(si la o saptamana dupa ce ma intorc sa le gasesc si la o prietena si la inca o
saptamana sa vad chiar un reportaj despre cum se adapteaza la noi jujubele
astea si mai mult, cum pot fi aclimatizate rodiile si kiwi).
- sa vad cel mai frumos peisaj ever seara, pe o
zi ploioasa (si sa nu-mi iasa nimic in poze, asta nu a fost placut), sa vad cum
ceata si albastrul serii dau o alta fata orasului de sus, care se vede mic si
aprins de luminite, si sa trec in acelasi loc ziua. Sa constat ca desi imi ies
pozele, farmecul nu mai e acelasi si ca unele lucruri le pastrezi doar in
amintire.
- sa stau intr-o cabanuta la munte si sa fiu
intampinata la orice ora de o pisicuta simpatica si tupeista.
- sa dorm la mansarda, sa aud toata noaptea cum
ploaia bate in geam si vantul suiera si sa visez chestii legate de sfarsitul
lumii.
- sa descopar inca o tara in care alimentele de
la magazin nu au e-uri mai deloc.
- sa ma conving inca o data ca engleza nu e
limba cu care te descurci oriunde, asa cum cred toti si sa gasesc pana si in
limbi care mi se par total straine cuvinte identice cu cele romanesti.
- sa fiu in fiecare zi in alt loc.
- sa mananc o inghetata de fragi extraordinara
si pentru prima data inghetata de smochine.
- sa bag in mine numai uscaciuni pe drum si sa
tanjesc dupa o mancare calda, pe care s-o mananc cu si mai mare pofta seara.
- sa nu ma intepe nici o albina J.
- sa vad peisaje care imi amintesc de Lord of
the Rings.
- sa vad cea mai albastra apa.
- sa ajung intr-un loc care sa mi se para raiul
pe pamant. Sa ma pierd printre lacuri si cascade, poduri de lemn, flori care
mai de care mai frumoase, si provocarea cea mai mare, sa incerc sa ignor
puhoiul de turisti.
- sa vreau ca ziua sa aiba 48 de ore.
- sa ploua aproape in fiecare zi dar niciodata
toata ziua.
Sa-mi dau seama ca atunci cand sunt in concediu
sunt prezenta in viata mea 100%, ca uit de ganduri si probleme, ca traiesc doar
ce se intampla atunci si ca sunt printre putinele momente in care simturile
mele se ascut in mod magic, in care vad totul mult mai atent, gusturile mi se
dezvolta si totul pare mai real. Sa vreau sa prelungesc trairea asta si in
viata de zi cu zi. J
No comments:
Post a Comment