Ma amuza perioada asta cu sf de an/inceputul
noului an cand toata lumea trage linie si pe urma scrie cu liniute ce-si
doreste pe urmatorul an. Toata lumea scrie mai nou “rezolutii pentru 2014”. Mi
se pare ca suna asa de tamp…ma rog, fiecare face cum vrea/crede etc.
Nu vreau sa scriu despre ce am facut in 2013
sau ce-mi doresc pentru 2014, prefer sa tin lucrurile astea pentru mine.Desi
m-am deschis destul de mult pe blogul asta, nu sunt chiar o carte deschisa J. Ce imi place insa este ca am
observat in jurul meu ca anul asta care tocmai se incheie azi a adus asa, o
lupta interioara in multi oameni, ca foarte multi incep sa se descopere, sa
caute in ei, sa se cunoasca, si incet incet dorintele pentru noul an nu mai
sunt doar: un job mai bun, o casa, o masina ci incep sa se indrepte spre
transformarea noastra interioara. Da, poate iti trebuie o viata sa te cunosti,
dar implinirea ta nu o sa vina dintr-o masina care atunci cand o ai te face sa
vrei alta mai buna, nu o sa vina din alergarea asta continua dupa ce e in
afara.
Acum ca tot incepe un nou an, indiferent daca analizezi ce ai facut bine
si rau in 2013 sau nu, anul a trecut, iar de maine 2014 devine prezentul. Un prezent
in care vrei nu vrei te traiesti pe tine. Am observat ca multe persoane fug de
intalnirea asta cu ele, isi ocupa tot timpul cu tot felul de activitati, numai
sa nu ramana singure. Nu e culmea absurdului, sa fugi de tine? Cred ca una
dintre cele mai frumoase dorinte pentru un an nou ar fi sa nu mai fugi de tine,
sa te descoperi si sa inveti sa te iubesti. Si intr-un fel toate astea te vor
schimba si faptul ca iti schimbi modul in care te vezi schimba modul in care
vezi lumea si implicit ceea ce ti se intampla.
Pentru ca tot aveam tendinta sa trec pe langa
lucrurile frumoase care mi se intampla, si tot asteptand ceva maret lasam
bucuriile marunte si “adevarate” sa treaca fara sa le dau prea mare importanta,
m-am hotarat sa scriu un fel de jurnal cu toate lucrurile pe care le-am facut
intr-o zi care m-au facut sa ma simt bine, orice, de la o prajitura reusita, la
zambetul cuiva, la o melodie, toate chestiile minuscule care adunate iti aduc
fericirea. Cred ca e o lectie pentru a invata sa fiu recunoscatoare pentru
prezent, pentru ce am si ce mi se intampla si sa nu mai incerc sa ma concentrez
doar pe lucrurile la care visez si care-mi lipsesc. Asa ca in 2014 imi doresc
sa ma bucur de ce am mai mult de lucrurile la care visez, sa ma bucur de mine
cea care sunt, cu bune si rele, de lumea mea si sa nu mai am asteptari de la
ceilalti (de fapt lectia asta am invatat-o pe finalul anului, nu pentru ca am
avut parte de amagiri din partea altora, ci pentru ca mi-am dat seama ca
fiecare e raspunzator pentru el si poate astepta numai de la el). Pana la urma
tot am scris cate ceva despre mine….:)
Va doresc un 2014 in care sa va redescoperiti,
sa traiti cu pasiune si sa va depasiti incet incet limitele (limite care de
fapt de cele mai multe ori sunt frici pe care ni le impunem singur si peste
care nu avem curajul sa trecem, mai mult pentru ca ne sperie necunoscutul si nu
actiunea in sine).
Sper ca va place fotografia, e de acum cativa ani dintr-un loc drag mie ,
unde am petrecut un Craciun minunat alaturi de prieteni dragi, zapada, liniste
si o atmosfera speciala cum numai in Sighisoara poti gasi.
Si asa de final, o melodie care habar n-am cand
a aparut dar eu am descoperit-o abia zilele astea si se potriveste de minune cu
ce am scris:
………………………………………………………………………
Uneori nu mai ai puteri,
Nu mai crezi in maine dupa ziua de ieri,
Dar ceva te mai face sa speri,
E o parte din tine, o parte din tine
Care stie tot ce ai vrea,
Care stie tot despre viata ta,
Si copilul din tine,
Atunci cand ma certi, se ascunde in ea,
Acea parte din tine, acea parte din tïne.
Lumea ta,
Lumea ta,
Unde mai poti visa,
Unde mai poti zbura,
Sunt sute de mii de culori si de lumi
Printre care e lumea ta.
No comments:
Post a Comment