Boogie

Am vazut Boogie. Ieri, la Studio. :)
Cred ca Studio-ul a ramas printre putinele lucruri care inca imi plac, in rest am observat ca incet dar sigur gusturile mele se schimba.
Prefer sa vad un film la cinema. Cum se poate compara o camera de apartament cu sala aia mare si intunecata,cu zeci de randuri, in care te pierzi desi esti printre atatia oameni? Si ecranul unui TV (fie el si cu diagonala de 100 si..) cu ecranul din sala de cinema, imens, care pur si simplu te absoarbe? Si in plus un film vazut la cinema iti ramane mai bine intiparit in minte.

Un film foarte ok, proaspat, natural, cu putine personaje (asa cum imi place mie). Un Dragos Bucur convingator, scene in care te regasesti, replici amuzante, cantec fredonat- nu stiu de ce naiba imi plac partile in care personajele canta (chiar de ce lumea canta in filme mai mult in masina decat sub dus???)- cadre apropiate. Si personajele care apar cateva secunde amintesc de Tom & Jerry. Numai acolo oamenii apareau de la gat in jos, nu li se dadea prea mare importanta. Practic, Munteanu acorda fiecarui personaj locul lui in film, nu esti important pentru poveste, nu ai identitate.
Ca la mai toate filmele romanesti, sunetul si imaginea sunt slabe.
Va place noua campanie Orange? Cum sa preferi "together we can do more" in locul genialului "the future's bright , the future's Orange"? Si eu care sunt super fan reclame Orange, am fost dezamagita de primul spot "I am". Care e legatura dintre Orange si Boogie? Pai ,Orange lanseaza noua campanie de branding pornind de la un concept frumos, potrivit caruia fiecare persoana cu care interactionam isi lasa amprenta asupra personalitatii noastre, fiecare moment trait capata importanta, un concept frumos dar sa zicem mai putin inspirat din punct de vedere al realizarii.

Filmul lui Radu Munteanu nu te tine cu sufletul la gura, pentru ca nu are suspans, pur si simplu iti arata scene de viata. Daca cineva ar povesti despre ce e vorba n-ar parea prea interesant, frumusetea filmului sta in modul in care se spune povestea. Si din nou apare lupta dintre "ce" si "cum". Intotdeauna "cum" mi s-a parut mai important, "cum" este partea personala, originala, care face diferenta.