Cartea Secretelor - Deepak Chopra

De cand ma stiu am tot asteptat sa citesc o carte sau sa vad un film sa sa traiesc o experienta care sa porduca o schimbare profunda in mine (in bine, normal J).

Citind Cartea Vietii a lui Pamuk (o carte a carei lectura merge destul de greu, din cauza atmosferei greoaie) i-am invidiat pe protagonisti pentru relatia lor cu cartea aia care le-a schimbat viata, desi nu as fi vrut sa mi-o schimbe asa cum le-a fost schimbata lor.

Intre timp am dat peste o carte pe care o mai vazusem prin librarii dar o ocoleam, din cauza titlului, Cartea Secretelor, eram convinsa ca e din ciclul The Secret. Dar acum cateva saptamani, cautand o alta carte si negasind-o, am frunzarit ce mai era pe la raionul spiritualitate, si am dat de aceasta minunata carte a lui Deepak Chopra. Este prima carte dupa lectura careia am simtit o schimbare, nu as putea sa spun exact ce dar ceva nu mai e la fel. Dupa incercari timide - si as putea spune esuate - de lecturat carti de spiritualitate, pentru ca mesajele mi se pareau destul de complicat puse pe hartie, in genul scriitorilor care scriu ca sa arate ce eruditi sunt, am deschis Cartea Secretelor si am citit-o pe nerasuflate. Mi se pare minunat sa descoperi ca rezolvarea asa ziselor tale probleme sta in interiorul tau si ca ar fi bine ca ceva mai des sa coboram in noi, unde ne-am ascuns asa de bine, atat de bine incat de multe ori nici noi nu ne mai recunoastem, si sa descoperim cine suntem. Nu e extraordinar sa stii ca esti propriul tau stapan si ca rezolvarea nu o gasesti in exterior ci chiar in tine?

Nu stiu cum sa descriu cartea, dar mi se pare ca un val pe care cineva ti-l ridica de pe ochi dupa ce toata viata ai stat cu el, si ti se pare ciudat dar in acelasi timp iti place si descoperi ca realitatea pe care credeai ca o cunosti era de fapt oarecum deformata si limitata, si ca este mult mai mult dincolo de aparente. Mi-au placut mult comparatiile intre celule si organism si om si univers, si toate exemplele folosite de Chopra (care are pregatire medicala), dar si stilul calm, bland, ca atunci cand asculti un batran intelept (el in realitate nu e chiar batran) care nu vrea sa te certe ci doar sa-ti dezvaluie din intelepciunea lui. Cu fiecare pagina si comparatie folosita ma intrebam cum de nu m-am gandit la asta, pentru ca toate ideile mi se pareau logice si naturale, nimic fortat, ca atunci cand cauti un obiect o ora si de fapt e chiar in fata ta.

Intotdeauna am crezut ca o carte e buna pentru tine daca-ti iese in cale la momentul potrivit (am carti pe care ma chinui sa le citesc de mult timp, le tot incep si le las, desi ma atrag dar ceva nu merge si simt ca trebuie sa le duc la capat mai tarziu), daca rezoneaza cu tine atunci cand tu ai acumulat sau cauti anumite experiente, iar cartea asta a venit spre mine la momentul potrivit. Habar n-am daca pentru altii ar insemna cat inseamna pentru mine dar e o carte minunata, calda, plina de iubire.