Probabil multi au avut impresia macar o
data ca au prea multa rutina in viata lor si prea multe activitati pe care le
executa ca niste robotei, in ritm de copy-paste, simtind cum incet incet mintea
le amorteste iar la un moment dat uita cum e sa fie folosita.
Apropos de toata conceptia asta cu omul
creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, imi place sa cred ca de fapt ceea
ce ne face pe fiecare in parte zei si stapanii propriului nostru univers este
tocmai puterea creatorare. Cred ca satisfactia profesionala vine din actul
creator, indiferent ca e vorba de o creatie artistica, fizica, stiintifica. Pana
la urma asta lasam in urma.
Mi se pare penibil cum inca de mici suntem
incurajati sa gandim in tipare, sa nu depasim anumite limite, sa fim la fel ca
ceilalti. Mai bine invata pe de rost pagini intregi decat sa gandesti logic,
mai bine renunta la “de ce?” si ia totul de bun.
Nu e ciudat cum am evoluat atat de mult
tehnic si atat de putin spiritual? De ce sa gandesti atat, ar fi culmea sa te
prinzi de cum functioneaza lucrurile cu adevarat. Suntem incurajati sa consumam
la nesfarsit, sa cheltuim pe tot felul de lucruri care nici macar nu conteaza
pentru noi. De multe ori un lucru capata valoare doar pentru ca devine un
simbol al unui anumit statut, nu pentru ca ne atrage.
La serviciu de cele mai multe ori ni se
atrage atentia intr-un fel sau altul cand avem pareri diferite de ale managerului,
dupa principiu “executa, nu gandi”. Si asa, intr-o amorteala continua, cat timp
iti mai ramane sa fii tu cel autentic? Sa te exprimi asa cum crezi si simti,
fara sa te simti vinovat ca nu te incadrezi intr-un tipar? Sa fii mandru ca
inca iti mai functioneaza neuronul ala
singuratic, spre deosebire de majoritatea alcatuita din cei din jurul tau?
o poza draga mie, din frumoasa (indiferent ce ar zice unii) Varsovie. :). Poze din Polonia 2 in curand, sper, aici
"Zău că-mi place cum vorbeşti. Parcă întinzi, frumos şi neted, tencuiala pe un zid” mi-a placut acest citat din Padurea Norvegiana si mi se pare ca se potriveste si aici, in calitate de lauda :)
ReplyDeleteimi place in special ideea asta: Apropos de toata conceptia asta cu omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, imi place sa cred ca de fapt ceea ce ne face pe fiecare in parte zei si stapanii propriului nostru univers este tocmai puterea creatorare.
:)Nu m-as fi gandit vreodata la o astfel de asemanare (dar nu sunt Murakami:D). Nu e ciudat si frumos cum descoperi niste lucruri care nu ti-ar fi trecut prin minte, si cand le auzi/citesti/vezi etc ti se par foarte naturale ?
ReplyDeletenu stiu ce rol ai vrut tu sa aiba intrebarea asta, eu insa o vad retorica :), in sensul ca unele intrebari/idei nu necesita multe cuvinte/raspunsuri :)
ReplyDelete