Istanbul - Orhan Pamuk

Am inceput cartea inainte sa plec la Istanbul si am terminat-o dupa.

E ciudat ca sezatia pe care o are Pamuk despre orasul lui am anticipat-o intr-unfel din filmele turcesti pe care le vazusem inainte, indiferent ca erau comedii sau nu, si am simtit-o cand am ajuns in Turcia, o melancolie ce pluteste in aer, prin orase si si modul de a fi al oamenilor, poate datorita (nu din cauza, pentru ca e ceva ce-I defineste intr-un mod placut) modului in care imbina intr-un aparent haos noul si vechiul. E ca nostalgia pe care o simt cand ma uit la orice film rusesc si singuratatea filmelor nordice, care ma fac sa ma intreb mereu de ce pana si o comedie la ei are ceva straniu, cu personaje care se simt mereu izolate, neadaptate, neintelese.

Istanbul este o biografie a orasului, parte vazuta prin ochii lui Orhan Pamuk, parte vazuta de scriitori si pictori (in special straini) ce au avut ocazia sa intre in contact cu orasul si sa isi astearna impresiile (oare cum ar fi fost ca si Bucurestiul sa aiba atatea documente scrise , atatea picturi, atatea poze, practic mi-a dat impresia ca poti oricand reface vechiul Istanbul, cu atatea detalii la dispozitie).

Si mai este o biografie a tanarului Orhan, din copilarie pana in anii studentiei, cu atmosfera de familie, hoinareala pe strazile Istanbulului, in special in cartierele marginase, pictura, arhitectura, fete…

Am citit cu foarte mare placere aceasta carte, si de multe ori in timp ce ma uitam pe poze (in carte sunt foarte multe poze) si citeam anumite pasaje ma intorceam in minunatul Istanbul si ma simteam mandra ca am vazut in cele cateva zile petrecute acolo o parte din locurile descrise in carte.

O sa scriu la un moment dat despre oras, pana una alta aici e vorba de carte, o carte care te face sa vrei sa te urci in primul avion Pegasus (pentru cine inca nu stie ca exista low cost spre Istanbul J) si sa te pierzi in frumusetea asta de oras. O carte scrisa cu multa dragoste pentru orasul natal si in care puteti evada in cazul in care va ganditi la vacanta si inca nu vine. La un nivel mult mai mic am si eu aceeasi relatie cu Bucurestiul, si probabil fiecare dintre noi cu locul unde si-a petrecut cel mai mult timp din viata sau cele mai importante momente.